[Cărări bătătorite de aripi] este un volum de versuri ce pune în lumină nu doar o parte din sufletul poetului, absorbit de vremelnicia vieții, ci chiar o parte din sufletul lumii, căci lucrurile despre care scrie el – timp, dragoste, tristețe, viață și moarte, visuri, metehne, Dumnezeire – sunt dintr-acelea care frământă orice ființă umană. Florin Bică rămâne statornic preocupării sale mai vechi pentru modul în care timpul intră în viața omului, metamorfozându-i nu doar învelișul trupesc, cât mai ales făptura interioară. Se observă totuși, față de volumul anterior, Ocolul clipei în optzeci de veșnicii, lărgirea perspectivei tematice, înnoirea cromaticii lirice și experimentarea unor noi moduri de exprimare. Poetul caută atent imagini potrivite, care să le creeze cititorilor impresia unor scurte călătorii în propriul sine.