„Cartea te pune în valoare” (interviu cu Sorin Lucaci)

Numărul de noutăți editoriale pare să fie în creștere. Oferta de carte devine tot mai diversă și mai atrăgătoare, dar și mai dificil de trecut în revistă și de selectat. Cărțile sunt editate în condiții grafice și tehnice din ce în ce mai bune. Pe de altă parte, tehnologia face pași uriași și este un competitor greu de depășit de bătrâna carte. Industria de entertainment devine, la rândul ei, din ce în ce mai ispititoare. În aceste condiții, pentru adolescenți și tineri sunt adevărate provocări să își găsească timp pentru citit, să aleagă cele mai potrivite cărți (pentru ei) și să facă din citit un hobby. Domnul Sorin Lucaci ne-a oferit câteva răspunsuri și sugestii în legătură cu provocările amintite, iar răspunsurile sale merită toată atenția, fiind răspunsurile unui om care iubește cartea și are o experiență bogată legată de carte.   Lucrați în industria cărții, ca PR și organizator de evenimente pentru Editura Herald. În același timp, relația dvs. cu cartea este una mult mai intimă. Faceți mai mult decât să promovați cărți. Scrieți cărți; sunteți poet. În baza acestei experiențe diverse, care v-a apropiat de carte din direcții diferite, ce părere aveți despre afirmațiile de genul „tinerii de astăzi nu mai citesc”? Sunt generalizări ale unei prese de tip tabloid? Reflectă fidel realitatea? Este adevărul undeva la mijloc și, dacă da, care ar fi acesta în opinia dvs.? Este o întrebare foarte complexă care include, bineînțeles, mai multe părți de întrebări, dar și un răspuns pe măsură. Încerc să-mi păstrez doza de optimism și să spun că adevărul este undeva la mijloc. Tinerii de astăzi nu mai citesc la fel de mult cum citeam noi, cei din generația ’70 – ’80 (a se înțelege anul nașterii). E firesc într-o oarecare măsură; lectura pentru noi era plăcere, explorare, descoperire, entuziasm, aventură, dar și o alternativă, o altă opțiune la cele două, trei ore pe zi de program TV sau la a bate mingea pe maidan. Acum, tinerii au foarte multe opțiuni de entertainment, sunt în pas cu tehnologia, cu gadget-urile. Deci e firesc cumva ca literatura, cultura, cartea să se mute și în mediul online, să-ți fie mai la îndemână să faci un referat din informațiile obținute pe net, decât citind un vraf de cărți. Mesajul meu, mesajul nostru către tineri este acesta: „Citiți! Lectura vă dezvoltă din punct de vedere uman, spiritual, deveniți mai creativi, mai buni, vă îmbogățiți imaginația și viața.” Sunt mulți copii, mulți tineri care citesc și nu ar fi OK să generalizăm faptul că tinerii nu citesc. Un alt sfat, de data aceasta, pentru mass media, pentru presă și pentru părinți: „Promovați cititul, promovați cartea, puterea exemplului funcționează.”   Deși nu am la îndemână acum datele unui sondaj anume, sunt convins că sunteți la curent cu studiile care dau procente îngrijorătoare în ce privește analfabetismul funcțional în rândul copiilor și adolescenților, precum și cu acelea care îi plasează pe români printre codașii Europei în ce privește achiziția de carte. Ce s-ar putea face pentru a îmbunătăți situația? Cine ar putea să aducă schimbarea și cum? Cum ar putea fi ajutați tinerii să facă din citit o activitate plăcută, cotidiană, în loc de o corvoadă, de o „lectură obligatorie”? Este aceasta o responsabilitate împărțită și, dacă da, cine ar fi factorii de influență? În mare parte am răspuns anterior… Este o responsabilitate împărțită între părinți, cadrele didactice și mass media. Totul începe acasă cu puterea exemplului. Un părinte care citește este un bun exemplu pentru copilul său. Un părinte care merge împreună cu copilul său în librării și la târguri de carte este un alt exemplu pozitiv. Apoi intervine rolul dascălului să promoveze lectura la ore, să facă tot posibilul ca elevii să îndrăgească cititul, cartea, atelierele de lectură, nu să impună „lectura obligatorie”. Același lucru se poate face și la afterschool, nu doar la școală. Mass media trebuie să aibă rolul de formator de opinie, nu trebuie să ne intereseze doar partea pecuniară/comercială. La posturile de radio și televiziune ar trebui să existe în grilele de programe mai multe emisiuni de și despre cultură, teatru, arte vizuale, literatură, ficțiune și nonficțiune, mai multe emisiuni în care să se promoveze cărțile și lectura ca stil de viață. Acolo unde sunt zone defavorizare trebuie trimise cărți, trebuie inițiate proiecte culturale, campanii de promovare a lecturii, cum a fost „Te așteptăm în librărie!”, proiect inițiat de Editura Herald. Fără toate acestea, rămânem tot printre codașii Europei în ce privește achiziția de carte.   Aș vrea să vă gândiți la experiența dvs. trecută, ca tânăr cititor, la anii adolescenței și ai studenției, la cărțile pe care le citeați atunci, la sursele de unde obțineați cărțile dorite, la sumele pe care le investeați în carte și așa mai departe. Cum și în ce sens s-au schimbat raporturile tinerilor cu cartea și cititul? Mai sunt vizitate bibliotecile? Cumpără tinerii cărți? Sunt prezenți la târgurile de carte? Da, o întrebare care îmi trezește nostalgii… Nu mâncam cu zilele, mă refer la masa de prânz, ca să strâng bani pentru cărți. Băteam la picior librăriile, anticariatele și bibliotecile pentru cărțile dorite. Probabil că s-au schimbat raporturile tinerilor cu cartea, probabil că acum ei citesc mai mult online; se descarcă și se citesc e-book-uri… Probabil că bibliotecile nu mai sunt vizitate decât de elevii de la școală și tot pentru „lecturi obligatorii”. Tinerii încă mai cumpără cărți și îi văd mereu la târgurile de profil (Gaudeamus, Bookfest, Kilipirim, Libris), cu unii mai stau de vorbă și e o bucurie foarte mare să îi știu iubitori de carte – normal că vorbim despre un anumit segment de tineri cititori. Din păcate, bibliotecile au rămas cu un fond sărac, insuficient, de carte. Acum este șansa librăriilor să atragă tinerii cititori, să se reinventeze ca spații culturale calde, vii, interactive, unde poți bea un ceai, poți asculta muzică, poți răsfoi o carte.   Ce pierde un tânăr și, la urma urmei, un om care nu citește? Sunt atâția oameni care par să fi reușit în viață (mă gândesc la reușită într-un sens material, bănesc) fără să fi umplut rafturi cu cărți în propria casă, fără să-i fi citit pe marii autori ai lumii și fără să fi ținut jurnale de lectură. Este ceva ce doar cartea, doar cititul îi poate oferi ființei umane? Da, cartea te umanizează, te pune în valoare, îți evidențiază potențialul. Trăiești atâtea experiențe de viață câte cărți citești. Nimic nu se compară cu cartea, cu obiceiul de a citi. Cum menționam anterior, te dezvolți ca ființă umană, ca ființă spirituală, devii mai înțelept și ajungi să înțelegi sensul lucrurilor. Așa cum spunea Alan Watts, un mare gânditor, în Înțelepciunea nesiguranței, ajungi să-ți pui întrebări: cine sunt eu, de unde vin și încotro mă îndrept, care este sensul și menirea mea. Nu trebuie să confundăm evoluția și dezvoltarea noastră personală, umană, spirituală, cu succesul material/financiar. „Cărți deschise pentru minți deschise“ a fost mesajul cultural pe care Editura Herald, prin intermediul campaniei „Te așteptăm în librărie!”, l-a transmis și în acest an tuturor iubitorilor de carte, și anume acela de a pune în prim-plan rolul esențial pe care cărțile îl joacă în educația noastră non-formală. Când deschizi o carte, de fapt îți deschizi mintea. Cărțile sunt chei aflate la dispoziția ta, pe care le poți folosi oricând și oriunde. Ele te ajută să descifrezi lumea și oamenii care te înconjoară, să te adaptezi la nou, beneficiind atât de înțelepciunea și experiența de viață a gânditorilor din trecut, cât și de ideile revoluționare, de ultimă oră, ale specialiștilor contemporani.   Altădată tinerii citeau anumiți autori – Dumas, Austen, Balzac, Dostoievski etc. Numărul de titluri publicate era mai mic decât în prezent, iar listele „cu cărțile care ne făceau oameni” erau destul de… fixe. Astăzi însă există autori care scriu special pentru tineri. Editurile au colecții speciale pentru ei, intitulate sugestiv Youth Books sau Young Readers. Nu par să mai existe autori și cărți-repere într-o piață a cărții din ce în ce mai dinamică, mai diversă… În aceste condiții, unde credeți că ar trebui tinerii să caute și să găsească recomandări bune pentru citit? Care să fie criteriile de selecție? Se pot baza ei doar pe gusturile și preferințele personale? Nu există riscul de a rata lecturile formatoare în favoarea unor cărți care să nu-i ajute prea mult? Iarăși o întrebare pe cât de complexă, pe atât de frumoasă. Pentru tinerii de azi lectura trebuie să fie o provocare, ceva care să-i determine, să-i incite, să-i provoace. Nu am așteptări ca tinerii de azi să mai citească Jules Verne, Alexandre Dumas, Mark Twain, James Fenimore Cooper (Ultimul mohican, Vânătorul de cerbi), Karl May (Winnetou). Ar fi anacronic. A apărut un alt tip de literatură pentru tineri, cu alt gen de personaje, cum este Cântec de gheață și foc a lui George Martin, seria fantasy ecranizată în Urzeala tronurilor (Game of Thrones). Important este ca aceștia să citească. E firesc ca și literatura pentru copii și tineri să se schimbe; asta înseamnă dinamică, înseamnă că este vie, că este în schimbare. Cele mai bune recomandări le pot primi sau găsi pe bloguri și site-uri literare – să citească recenzii despre cărți, apoi pe site-urile editurilor. Recomandări bune pot primi și în librării sau biblioteci. Mai sunt profesorii, prietenii, chiar și părinții. Gusturile și preferințele personale se cultivă. Nu-i pot cere unui adolescent care este pasionat de literatura SF să citească Liviu Rebreanu sau Mihail Sadoveanu. Pot să-i sugerez, să-i recomand, dar atât. Așa cum nu-i pot cere unei adolescente care iubește poezia să citească literatură SF. Și nu cred neapărat în lecturi clasice, formatoare. Ce a fost valabil pentru noi nu mai este valabil pentru ei. Mesajele acestea le spun și elevilor în școlile unde am întâlniri cu ei.   Sorin Lucaci este PR și organizator de evenimente culturale la Editura Herald, scriitor; de curând a publicat un nou volum de versuri și audiobook-ul Lumea ca un spectacol de pantomimă. Psiholog, pasionat de teatru, psihologie, mindfulness, istorie, literatură, ocultism, ezoterism, promovează și coordonează tabere culturale și educaționale pentru elevi și, de asemenea, este invitat prin școlile bucureștene să le vorbească elevilor despre importanța lecturii. A participat de-a lungul anilor la foarte multe emisiuni radio/TV și a avut propria emisiune la un post TV bucureștean. A absolvit Facultatea de Psihologie-Sociologie a Universității Hyperion din București. A publicat volumele: Revolta îngerilor, În burta grasă a peștelui de duminică, Ghilotina cu miros de scorțișoară, Victime colaterale, Oameni de unică folosință, Tramvaiul 16 și alte legende urbane.