Vă invităm să dezbatem împreună, într-o discuție liberă, romanul „Ghepardul” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa.
„Cât timp e moarte, e și speranță”, ciudata și provocatoarea meditație a principelui de Salina, ne poate descifra, ca un cod misterios, înțelesurile, atât de diferite și de contradictorii, ale unuia din cele mai mari și mai citite romane ale secolului nostru. Un roman care a stârnit valuri de interpretări, a fost refuzat și prețuit, criticat și iubit, a provocat o ruptură dar și o deschidere, rămânând ca orice mare realizare artistică, unic și cu neputință de a fi urmat în încercările unor eventuali epigoni. Din străfundurile unei Sicilii, veche de când lumea, pe care generații de sociologi au încercat să o analizeze, și tot atâția scriitori au dorit să o descrie și să o înțeleagă, s-a ivit la un moment dat un autor necunoscut, fără o altă operă, fără apartenențe literare, fără vane agitații pe scena culturală a Italiei, ne-a pus în tăcere un manuscris pe masă apoi s-a retras în neant. Ca o voce de pe altă lume, care a știut să observe cu luciditate și detașare freamătul vieții din jurul său, iar după ce și-a consemnat mărturisirea, părăsește scena, disprețuind zgomotul și aplauzele. Acesta a fost Giuseppe Tomasi di Lampedusa, vechi aristocrat și fin intelectual, a cărui viață rămâne în umbra istoriei, fără evenimente și date spectaculoase, o prezență discretă, dar cu atât mai mult, incitatoare. (Michaela Șchiopu)
Intrarea este liberă. În cadrul evenimentului vă recomandăm să faceți o donație pentru a susține activitatea Asociației Respiro.
