Pildele lui Solomon – izvor de înţelepciune

Între personalitățile Vechiului Testament, Regele Solomon deține un loc de cinste. Rămas în istorie drept unul dintre cei mai înțelepți muritori, Solomon a condus timp de patruzeci de ani cel mai puternic regat din întreaga istorie a Israelului.

Descendent direct al Regelui David, Solomon devine cel de-al treilea rege al Israelului și domnește cu zece secole înainte de Hristos. Prin înțelepciunea sa proverbială a reușit să aducă peste regatul său o prosperitate fără precedent, devenind faimos în toată lumea datorită bogățiilor abundente și dreptății care domnea în tot cuprinsul regatului Israel.

Un merit aparte îi revine datorită construirii unor monumente de mare anvergură în epoca aceea: marele Templu al lui Dumnezeu (Beit Hamigdash) și palatul lui Solomon, cele mai grandioase clădirii ale vremii, construite cu mare efort și o multitudine de materiale dintre cele mai scumpe și mai rare, fabricate de cei mai iscusiți meșteșugari din țările Orientului. Construcția Templului a durat șapte ani, iar a palatului lui Solomon a durat treisprezece ani.

Opera de dezvoltare a regatului s-a desfășurat pe mai multe planuri: a clădit orașe noi și le-a extins pe cele vechi, a instituit noi practici și norme legislative și a construit relații diplomatice internaționale, instaurând o pace durabilă cu celelalte state vecine și asigurând siguranța întregului regat.

Faima înțelepciunii Regelui Solomon nu a cunoscut hotar național sau temporal; impresionanta sa înțelepciune și viziune asupra vieții a fost unică și plină de substanță, astfel încât oricine va avea fericita curiozitate să deschidă Vechiul Testament și să-i citească scrierile se va încredința pe deplin de frumusețea și actualitatea lor. În rândurile de mai jos, cu titlu de exemplu, am încercat să extrag doar câteva dintre versetele care m-au impresionat în mod special, hotărându-mă cu greu asupra cărora dintre ele să mă opresc…

 

Căci Domnul este Cel ce dă înţelepciunea şi din El izvorăsc înţelegerea şi cunoaşterea. [cap. 2, v. 6]

Fericit e omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut ştiinţa; că mai bine e să negustoreşti cu ea decât cu vistierii de aur şi argint; mai scumpă e ea decât nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie şi nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă. [cap. 3, v. 13-15]

Câştigă-ţi înţelepciune, câştigă-ţi cunoaştere; no părăsi, şi ea se va ţine de tine; iubeşte-o, şi ea te va păzi. [cap. 4, v. 6]

Nu lua aminte la femeia vicleană; că din buzele femeii desfrânate picură miere care până la o vreme îţi îndulceşte gâtlejul, dar pe care mai târziu o vei găsi mai amară decât fierea şi mai ascuţită decât sabia cu două tăişuri. [cap. 5, v. 3, 4]

Învăţătură luaţi, iar nu argint, şi cunoaştere mai mult decât aurul lămurit şi pricepere agonisiţi mai mult decât aurul curat. Că mai preţioasă e înţelepciunea decât nestematele şi nimic din ce e scump nu-i cu ea deopotrivă. Eu, înţelepciunea, sălaş i-am făcut sfatului, eu am chemat ca martori cunoaşterea şi cugetarea. Frica de Domnul urăşte nedreptatea şi trufia şi mândria şi căile viclenilor, iar eu am urât căile încâlcite ale celor răi. Ale mele sunt sfatul şi temeinicia, a mea e lucrarea minţii şi a mea e tăria; prin mine domnesc regii şi cei puternici scriu dreptatea; prin mine mai-marii devin mai mari şi prin mine stăpânii stăpânesc pământul. Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, iar cei ce mă caută vor afla har. Ale mele sunt bogăţia şi slava şi bunurile multora şi dreptatea. Sporul meu e mai de preţ decât aurul şi piatra scumpă, căci roadele mele mai bune sunt decât argintul curat. Eu în căile dreptăţii umblu şi’n cărările dreptarelor trăiesc la răscruce ca să împart bunuri celor ce mă iubesc şi vistieriile lor să le umplu de bunătăţi. [cap. 8, v. 10-21]

Lăsaţi deoparte nerozia şi veţi trăi, pentru ca în veac să împărăţiţi; căutaţi lucrarea minţii, ca să puteţi trăi, şi drept călăuziţi-vă înţelegerea prin cunoaştere. [cap. 9, v. 6]

Frumuseţea femeii fără minte e ca cercelul de aur în nările porcului. [cap. 11, v. 22]

Cel ce se încrede în avuţie, acela va cădea, dar cel care-i ajută pe cei drepţi, acela se va ridica. [cap. 11, v. 22]

Femeia virtuoasă îi e cunună bărbatului ei; dar precum viermele în lemn, aşa îşi nimiceşte bărbatul femeia care face răul. [cap. 12, v. 4]

Sunt unii care, atunci când vorbesc, parcă rănesc cu sabia, dar limbile înţelepţilor vindecă. [cap. 12, v. 19]

Cel ce umblă cu înţelepţii înţelept va fi, dar cel ce umblă cu descreieraţii, aşa va fi cunoscut. [cap. 13, v. 21]

Femeile înţelepte zidesc case, dar cea fără minte şi-o dărâmă cu mâinile ei. [cap. 14, v. 1]

Dreptatea înalţă neamul, dar păcatele împuţinează seminţiile. [cap. 14, v. 34]

Cel ce primeşte mită se nimiceşte pe sine, dar cel ce urăşte primirea de mită, acela viu va fi. [cap. 15, v. 28]

Mai bine e să primeşti puţin cu dreptate decât roade multe pe nedrept. [cap. 15, v. 33]

Mulţi se gudură pe lângă feţele cârmuitorilor, dar dreptatea omului de la Domnul vine. [cap. 29, v. 27]

 

autentifică-te pentru a adăuga comentarii