Recunoștința ca element al stării de bine
Pentru mulți dintre noi stresorii cotidieni reprezintă un factor major de consum al energiei de care dispunem. Ne concentrăm pe lupta împotriva obstacolelor cu care ne întâlnim până în punctul în care ne simțim complet epuizați și nu ne mai putem bucura de aspectele pozitive ale vieții. Cu timpul, mâhnirea se poate transforma într-un cerc vicios din care ne este dificil să ieșim. În această situație, care ar fi soluția pentru a evita frustrările sau veșnicele lamentări?!
Cercetările din psihologie au evidențiat că elementul care are potențialul de a promova aspectele plăcute ale vieții este recunoștința. McCoullough, Emmons & Tsang (2002) au demonstrat că aceasta este corelată cu starea de bine: persoanele care manifestă recunoștință resimt mai multă satisfacție cu viața, sunt mai fericite și au mai multă vitalitate. Prin urmare, recunoștința este în mod negativ corelată cu sentimentele de depresie și de anxietate.
O definiție generală a recunoștinței se referă la aceasta ca fiind mulțumirea față de aspectele pozitive din viața noastră. Mai specific, Friedman (1989, 2000) o definește ca fiind mulțumirea în legătură cu: a) oameni, situații și circumstanțe ale vieții; b) ceea ce ne este oferit pentru a experimenta și a învăța; c) resursele pe care le avem (inclusiv cele spirituale); d) sentimentul de abundență; e) capacitatea de a dărui și de a ierta; f) calitățile/abilitățile personale ; g) prosperitate, binecuvântări sau experiențe viitoare față de care suntem optimiști. Fundația pentru Pace Internă (Foundation for Inner Peace) subliniază faptul că nu este necesar ca persoana să aibă un motiv extern pentru a se simți recunoscătoare în legătură cu o altă persoană.
Cum poate fi explicat efectul benefic al recunoștinței asupra stării de bine? Prin mecanismele pe care recunoștința le implică - care au potențialul de a ne sprijini în lupta cu stresul. Exemple în acest sens ar fi gândurile pozitive, centrarea pe beneficii și reducerea mecanismelor dezadaptative în fața pierderilor. Persoanele care manifestă recunoștință sunt mai deschise spre a căuta suport social la nevoie sau spre a iniția prietenii și, de asemenea, sunt atente la a întoarce favorurile persoanelor de la care primesc ajutor – ceea ce le ajută să își construiască resurse sociale importante, deoarece vor fi percepute ca extravertite, agreabile, empatice, iertătoare, generoase și de încredere. În acest sens, cercetările demonstrează că recunoștința este o virtute apreciată de orice persoană în orice moment. Într-un studiu care a presupus cotarea unor cuvinte cu referire la caracteristici umane, cuvântul ,,recunoscător’’ a fost notat ca descriind una dintre cele mai agreabile trăsături; viceversa, cuvântul ,,nerecunoscător’’ a fost notat ca definind una dintre cele mai dezagreabile trăsături.
Un alt aspect care explică legătura dintre recunoștință și satisfacția cu viața este acela că persoanele cu un nivel înalt de recunoștință au capacitatea de a-și restructura în mod pozitiv gândurile în legătură cu situațiile de viață și sunt orientate spre rezolvarea activă a problemelor. Aceste caracteristici au rol în atingerea obiectivelor, pe care și le revizuiesc constant – ca strategie de creștere a satisfacției cu viața și, prin urmare, a fericirii. În acest sens, Emmons (1999) evidențiază că a avea și a progresa spre obiective în viață reprezintă un element esențial pentru starea de bine.
Dincolo de efectele pozitive la nivel emoțional și cognitiv, în literatura de specialitate sunt prezentate și efecte pozitive la nivel fizic: intervențiile pentru manifestarea recunoștinței au avut ca rezultate reducerea simptomelor fizice neplăcute, creșterea eficienței și a duratei somnului, dar și adoptarea obiceiului de a efectua exerciții fizice cu regularitate.
Atunci când investim timpul și efortul de a ajuta o persoană, simplul fapt că aceasta se arată recunoscătoare pentru acțiunile noastre binevoitoare ne determină să ne simțim mai bine. Însă, în ciuda unei astfel de experiențe, putem relata cu toții că recunoștința nu reprezintă întotdeauna un răspuns automat față de persoanele care, la rândul lor, ne acordă nouă ajutor. Luând în considerare beneficiile enunțate, de ce este dificil să ne simțim sau să ne arătăm recunoscători față de aspectele pozitive din viața noastră? Martin Seligman afirmă că numai 50% din populație se naște cu această tendință, care este datorată capacității ridicate de a resimți emoții pozitive, de a fi optimiști sau de a avea speranță în legătură cu evenimentele de viață. De aceea, pentru celălalt procent de populație este importantă exersarea disponibilității de a fi deschis către oameni sau experiențe. Un prim pas în acest sens este reprezentat de aprecierea micilor plăceri ale vieții – acelea care sunt disponibile marii majorități a oamenilor – cum ar fi, spre exemplu, să ne bucurăm de un peisaj în natură. În mod complementar, ne putem concentra pe manifestarea bucuroasă a aprecierii față de persoanele care au contribuit la starea noastră de bine prin acțiuni cu efect pozitiv, pe care nu le-am așteptat sau meritat în mod necesar. Acestora le putem trimite o scrisoare de recunoștință sau le putem face o vizită cu scopul de a le recunoaște meritele benefice asupra funcționării noastre. Astfel putem consolida relațiile cu persoanele pe care le considerăm importante, ceea ce ne va conferi un sentiment plăcut de mai mare satisfacție cu viața.
Articol scris de Ștefania Ruse, studentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UBB
