Pierderea și regăsirea de sine

Ce înseamnă „pierderea de sine”?

„La cei 25 de ani ai săi, Paul este dezorientat, confuz şi simte că nu e el însuşi. Cu toate că a absolvit o facultate bună şi are o situaţie materială confortabilă, nu-şi găseşte liniştea. De curând, a înţeles că o parte dintre deciziile care i-au influenţat viaţa au fost luate fie de către alţii, fie de către el însuşi sub presiunea factorilor exteriori.

În adolescenţă a luat decizia de a se apuca de fumat pentru că asta-l făcea mai special, mai atrăgător şi-l ajuta să se integreze mai uşor în mijlocul grupului său de prieteni. Mai apoi, a urmat alcoolul care-l ajuta să fie vesel, fără complexe sau gânduri negative. Aici au apărut „prietenii de pahar”, cei alături de care te puteai „distra” atâta timp cât aveai suficienţi bani ca să le faci „cinste”. O altă etapă a fost cea a alegerii muzicii house.

Era atât de în vogă şi îl ajuta atât de mult să nu se mai gândească la el însuşi. În mijlocul tuturor acelor decibeli nu avea cum să se mai concentreze asupra a ceea ce-l durea. Era ca un fel de anestezie a sentimentelor. Mai târziu, părinţii au ales pentru el facultatea de drept, spunându-i că e făcut pentru meseria de avocat şi cariera asta i se va potrivi ca o mănuşă. Va avea bani şi poziţie socială, tot ce şi-ar putea dori.

Urma să descopere o profesie care nu-l reprezenta şi reuşite care nu-i ofereau vreo mulţumire sufletească. Privind în urmă, se întreabă unde a greşit? Care e motivul pentru care se simte atât de derutat şi pierdut de sine? Ce poate să mai facă pentru a se regăsi pe el însuşi? 

Există momente în viaţă când eşti nevoit să te confrunţi cu tine însuţi. Poate persoana iubită ţi-a cerut să te schimbi, poate părinţii tăi, prietenii tăi, colegii de serviciu, cunoştinţele, vecinii etc. Oricine ar fi fost cel care ţi-a sugerat că ar fi bine să te priveşti mai atent, a primit drept răspuns o avalanşă de argumente foarte convingătoare în favoarea „cauzei tale”. În plus, această rezistenţă la schimbare este de cele mai multe ori încununată de memorabila frază: „aşa sunt eu, nu mă pot schimba, cine mă vrea, mă acceptă aşa cum sunt!”.

Dar dacă, dincolo de aceste convingeri, poţi încerca să iniţiezi anumite schimbări ale modului în care te raportezi la unele situaţii? Dacă există posibilitatea să-ţi reconsideri punctele de vedere asupra relaţiei cu tine, cu cei apropiaţi şi cu ceilalţi oameni cu care interacţionezi? Dacă există un alt „tu”, bine camuflat sub cel actual?

Ce presupune schimbarea?

Înainte de a iniţia schimbarea, trebuie să te cunoşti foarte bine. Doar aşa poţi alege în deplină cunoştinţă de cauză ideile, atitudinea si acţiunile care te pot pune pe drumul cel bun.

Începe cu primele tale tangenţe conştiente cu lumea exterioară. Ce ţi-a plăcut atunci când erai copil? Ce ţi s-a spus că ar trebui să-ţi placă? Cum ar fi trebuit să fii? Ce aveai voie să spui şi ce-ţi era interzis? Ce era greşit în comportamentul tău (în opinia altora)? Cum erai tratat atunci când greşeai? Răspunde la aceste întrebări şi priveşte la tine cu luare aminte. Ai devenit suma tuturor acelor observaţii de demult?

Motivul fundamental al devenirii tale îl constituie faptul că tu ai crezut că acele observaţii sau acele opinii ale altora, sunt adevărate. Aşa că, în timp, ţi-ai însuşit toate acele tipare şi ai devenit o persoană accesibilă sau dificilă, plăcută sau antipatică, sociabilă sau singuratică, curajoasă sau plină de temeri, creativă sau lipsită de imaginaţie. Aşadar, eşti ceea ce eşti datorită influenţei unor factori exteriori şi, în parte, datorită propriilor tale alegeri nepotrivite. Dar această stare de fapt se poate schimba.

Dacă dorinţa ta de autenticitate e reală şi te aventurezi zilnic în procesul de experimentare a acestor etape de transformare, e bine să ştii ce vei obţine în timp. Vei deveni mult mai echilibrat, mai puţin confuz, vei avea mai multă putere de decizie şi vei fi mult mai motivat să-ţi trăieşti viaţa într-un mod benefic pentru tine şi cei din jurul tău. Merită, nu?

Pe parcursul acestui proces, vei avea şi perioade mai puţin relaxante, stări de teamă, dezorientare şi nelinişte. Va fi destul de complicat să ieşi din carapacea ta şi din lumea eu-lui tău interior, lume construită cu migală în anii de trăire intensă de până acum. Chiar tu însuţi te vei opune uneori transformării tale.

Va fi nevoie să devii flexibil în gândire, să-ţi setezi priorităţile şi obiectivele şi să le urmezi (chiar dacă uneori nu prea o să fii de acord cu deciziile tale). Nu e necesar să faci paşi foarte mari ca să reuşeşti. Adu-ţi aminte de ceea ce spunea omul de afaceri, Henry Ford: „Nimic nu este prea dificil dacă împarţi în paşi mici ceea ce ai de făcut”.

Va fi nevoie, printre altele, să duci o oarecare „luptă” cu cei care vor încerca să te descurajeze. Este posibil ca schimbarea ta să fie primită cu reticenţă de către unele dintre persoanele care te cunosc de un timp mai îndelungat. Vei avea împotriviri chiar din partea celor dragi, obişnuiţi să te perceapă şi să se raporteze la tine într-un anume fel.

E bine să ştii faptul că, regăsirea ta nu va îndepărta pentru totdeauna stările sau reacţiile mai puţin plăcute. Însă, autenticitatea presupune şi „cultivarea curajului de a fi imperfecţi”, aşa cum afirma cunoscuta autoare, Brene Brown. Vei fi în continuare imperfect şi vulnerabil şi, uneori, îţi va fi teamă şi vei fi speriat, dar lucrurile se pot schimba aproape în totalitate. Vei învăţa să te raportezi la fiecare dintre slăbiciunile tale.

Va fi nevoie să te observi şi să analizezi fiecare temere a ta şi fiecare imperfecţiune aşa cum un medic îşi analizează pacientul. E bine să realizezi că, din acel moment, fuga de tine însuţi nu-şi mai are rostul. Fii curajos, acceptă prezenţa sentimentelor negative în viaţa ta şi învaţă să le gestionezi. Alege să ai o gândire bazată pe mai multă încurajare şi pe mai puţină autocritică. Fii prietenul tău cel mai bun, nu inamicul tău. Încearcă să te înţelegi.

În concluzie, dacă cineva ţi-a spus vreodată că eşti incapabil să reuşeşti, că n-ai suficientă voinţă să duci la capăt ceea ce ţi-ai propus, că nimic bun nu va ieşi din tine, este timpul să scuturi de pe tine toate acele poveri, toate acele sentimente de inutilitate şi amărăciune pe care le-ai purtat cu tine de ani de zile. Toate acestea, au fost cuvinte rostite în anumite împrejurări de către persoane care, poate inconştient, au crezut că pot stabili cine eşti tu cu adevărat.

Cu toate că te-au rănit la momentul respectiv, nu au reuşit să-ţi anuleze resursele interioare. În inima ta, tu ai păstrat speranţa că, într-o bună zi, vei reuşi să înţelegi. În prezent, tu eşti capabil să reuşeşti în ceea ce-ţi propui şi ai suficiente calităţi să devii ceea ce alegi. E nevoie doar să-ţi doreşti asta din toată inima, să iei decizii serioase, să te dezvolţi şi să acţionezi. Şi nu uita: „Fii blând cu tine însuți. Este greu să fii fericit când cineva este supărat pe tine tot timpul.” – Christine Arylo

Bibliografie:

Brene Brown – „Darurile imperfecţiunii”.

Articol scris de: Maria Șutac