Este adolescența cea mai vulnerabilă vârstă?
Adolescența și provocările sale
Adolescența este o etapă provocatoare, nu numai pentru cel ce o traversează efectiv, cât și pentru cei din jur. Părinții, profesorii, mass-media și, în ultimii ani, chiar și oamenii de știință ne anunță prin toate canalele disponibile de dificultatea acestei perioade. Nu este nejustificat așadar că majoritatea dintre noi abia asteptăm să trecem de perioada adolescenței.
Nimic greșit în a conștientiza că în perioada 13-17 ani se întâmplă foarte multe schimbări cu corpul nostru, iar creierul se află încă în plin proces de dezvoltare. Metaforic, și totuși, realist, la 12 ani avem o logică mai solidă decât cea pe care, de cele mai multe ori, o demonstrăm la 16 ani.
Să ne liniștim, asta nu înseamnă că ne pierdem ablitățile cognitive, înseamnă doar că, din punct de vedere emoțional, creștem foarte mult și creierul nostru are nevoie de o perioadă de adaptare până regăsim echilibrul atât din punct de vedere rațional, cât și emoțional.
Și pentru că adolescența este perioada în care semănăm cu niște mici -„bombe cu ceas” gata oricând să explodeze, adulții din jurul nostru au grijă să ne spună mereu că e doar o fază. Teribilismul a ajuns să capete valențe de fază a adolescenței și adulții responsabili caută să facă tot ce e posibil pentru a ne feri de adicții în această perioadă a vieții.
Suntem atât de receptivi la presiunea grupului, încât o prietenie neadecvată ne poate aduce diferite probleme precum alcool, abuz de droguri ușoare sau grele, o viață sexuală nesănătoasă, consum de tutun. Și toate acestea chiar dacă, în prima fază nu ne plac. Avem în jurul nostru adolescenți care au avut puternice senzații de greață după primul, al doilea, al treilea pachet de țigări și, totuși, au continuat să fumeze până când acest comportament a devenit un obicei, iar obiceiul s-a transformat în viciu.
Pentru această nedumerire, de cele mai multe ori răspunsul este același: presiunea grupului. Cei din jurul nostru sunt atât de alertați la posibilele pericole încât cei mai responsabili dintre noi suntem cu gardă pusă încă de la 12 ani. Iar la 18-19 ani toată lumea răsuflă ușurată. Suntem încă în viață, suntem încă în școală, suntem sănătoși, am scăpat fără vicii, avem prieteni cărora le pasă în mod real de noi.
Ei bine, acum putem răsufla liniștiți liniștiți. Dar aici este, de fapt, cea mai mare greșeală pe care o putem face la această vârstă. De ce?!? Dacă adolescența este perioada în care viciile se instalează cu ușurință pe un fond emoțional lipsit de echilibru sau la presiunea grupului, ca adult tânăr factorii aceștia își pierd din importanță.
Studiile realizate de americani, australieni și europeni arată că un viciu care debutează la vârsta de adult tânăr (18-24 ani) are mai multe șanse să ne urmărească întreaga viață decât viciiile care au debutat în adolescență. Un comportament nesănătos început, să zicem la 20 de ani, care devine obicei și se transformă în viciu nu va înceta în momentul în care depășim o fază a dezvoltării creierului – lobul frontal s-a dezvoltat deja, capacitatea noastră de a lua decizii funcționează la potențial maxim.
Nu ne mai putem pune speranța în cursul natural prin care se dezvoltă creierul – el s-a dezvoltat deja. Presiunea grupului rămâne, însă nu mai are puterea din adolescentă, prin urmare nici de aici nu putem avea prea multe așteptări. Se pare că, în calitate de adult tânăr, există riscul de a dezvolta mai multe vicii, mai puternic manifestate și cu mai multe riscuri de a le păstra pe termen lung decât în oricare altă etapă a vieții noastre.
Așadar, adolescența e dificilă și avem nevoie să fim atenți și critici la fiecare pas. Dar hai să nu ne relaxăm prea mult odată ce traversăm această etapă. Dacă am știut să rămânem sănătoși și liberi din punct de vedere al dependențelor, să avem grijă să păstrăm și libertatea și sănătatea pe care atât de greu le câștigăm înapoi – dacă le recâștigăm vreodată.
Articol scris de: Oana Ghimbuluț