Depresia, dincolo de aparențe
Trăim într-un timp în care, oamenii, tot mai stresați de diverse evenimente, tot mai încărcați de sarcini și responsabilități, afectați de numeroși factori personali, sociali, de mediu, utilizează „depresia” ca pe o etichetă ce poate fi pusă unui număr în creștere de oameni supărați, nemulțumiți și neîmpăcați cu sine înșiși.
Dincolo de aparențe, aceasta este, în fapt, mai mult decât un sentiment de trisțețe profundă generalizată, mai mult decât o supărare de 1 zi și mai mult chiar și decât lipsa interesului pentru activități plăcute. Din acest motiv, utilă este înțelegerea impactului pe care depresia îl are pe mai multe planuri ale vieții cum sunt cel social, cognitiv, emoțional și comportamental.
În sens larg, ea afectează funcționarea normală zilnică, fără ca persoana să resimtă cu necesitate sentimentul de tristețe. La nivel social, modificările pot să fie de la cele mai greu identificabile cum este scăderea funcționării fizice care atrage după sine oboseala, până la cele mai evidente și acute cum este lipsa implicării în activități de igienă și îngrijire personală, precum și o scădere a implicării în relațiile sociale de prietenie, dar și în cele de colegialitate (la școală, facultate ori loc de muncă).
Persoanele care se confruntă cu astfel de simptome, tind să nu mai obțină la fel de multă plăcere din activitățile personale pe care le considerau cândva „favorite”, din cele sociale, de interacțiune cu prietenii, familia sau de pe urma hobby-urilor, chiar dacă înainte reușeau să își „încarce bateriile„ în urma practicării lor.
La nivel cognitiv, tendința gândurilor este aceea de a se generaliza, cu atât mai mult cu cât depresia poate fi privită prin prisma unei internalizări, persoana având mai degrabă probleme cu propria persoană și nu cu cei din jur. Generalizarea mai sus amintită, se manifestă mai ales prin gânduri ce presupun etichetarea persoanei. Astfel că, în urma unei situații specifice, tedința este de a extrage o caracteristică generală, ceva care caracterizează persoana per ansamblu.
De exemplu, dacă nu reușesc să duc la bun sfârșit un proiect, acest lucru s-a întâmplat pentru că sunt incapabil. Din exemplul oferit se poate observa că, în urma unei singure situații (eșuarea în cadrul unui proiect), persoana face despre sine o afirmație care denotă că ea mereu o dă în bară, lucru ce o face incapabilă. Recurența tot mai crescută a acestor gânduri, duce pâna la urmă la antrenarea unui anumit tip nesănătos de funcționare. În timp, acestea se asociază cu sentimente de vinovăție, dar și de inutilitate și lipsă a speranței mai ales dacă rezultatele obținute pe diverse planuri nu mai sunt vizibile.
La nivel comportamental, aspectele mai sus precizate se concretizează sub forma evitării. Fie că este vorba de situații sociale, de propria familie, de proiecte de la locul de muncă, de activități plăcute realizate în timpul liber, se dezvoltă o tendință de a evita implicarea mai ales dacă persoana se confruntă cu dificultatea de a lua o decizie, cu un nivel mai scăzut de energie sau cu o abilitate diminuată de concentrare. Datorită acestui fapt, persoana poate să aibă impresia de lentoare în mișcare și poate, pe alocuri, de agitație, de neliniște.
Indiferent de posibilia identificare cu situațiile și simptomele mai sus prezentate, este necesar a fi înțeles că depresia nu este un lucru ce apare brusc și nici o situație fără rezolvare. Împreună cu factorii biologici care influențează funcționarea organismului și cea a creierului, schimbările din mediu au și ele o mare importanță în această direcție, făcând din depresie o situație modificabilă, una ce poate să își găsească soluțiile.
Cu toate acestea, rezolvările merită să fie identificate și aplicate alături de o persoană specializată în domeniul psihologiei. Astfel, încercările de a trece peste piedicile instalate de depresie să fie aplicate cu folos.
Un articol scris de
Maia Coșuțiu,
Student la Facultatea de Psihologie și Știintele Educației, UBB
