Află de ce există violența în familie
CARE SUNT EFECTELE VIOLENȚEI ÎN FAMILIE?
„Violența în relațiile umane modifică personalitățile și destinele participanților” este una dintre cele mai îngrijorătoare afirmații regăsite în lucrarea Anei Muntean din cartea Violență, traumă, reziliență.
De asemenea, în aceeași carte se enunță faptul că „violența este cauza majoră a morții premature a tinerilor”. Este tulburător și faptul că, dacă ne uităm înapoi în timp, putem observa că majoritatea erelor istorice au fost puternic marcate de forme diferite de violență.
Dacă ne concentrăm atenția către definirea violenței, aceasta diferă în funcție de perspectiva din care se privește (motivațională, legală, educațională, culturală etc.).
Cu toate astea, în domeniul științelor sociale apare definită ca orice stare nedreaptă sau crudă a lucrurilor sau maltratarea unei alte ființe umane.
Situațiile în care violența are ca și actori principali un agresor și o victimă sunt numite și abuzuri, iar când vine vorba de efectele sale, apar distrugerea provocată și trauma lăsată.
Abuzul poate fi verbal (injurii, strigăte), fizic (provocarea unor răni pe corp, ce pot fi vizibile sau nu), sexual (viol sau hărțuire sexuală) sau sub formă de neglijență (neglijarea nevoilor sau a drepturilor).
Aceste aspecte țin de violența care are ca și agresor omul, însă și catastrofele naturale și artificiale au impact remarcabil în viețile noastre.
Alunecările de teren, uraganele, tornadele, accidentele rutiere, aviatice, feroviare, exploziile nucleare, poluarea, actele teroriste sunt exemple de evenimente ale căror repercursiuni pot fi din cele mai grave pentru oameni.
În primul capitol al cărții Violență, traumă, reziliență, Ana Muntean precizează că în cazul comportamentelor umane, trebuie să facem distincția între agresivitate, ca și energie comportamentală, și violență, ca și trăsătură a unor comportamente țintind amenințarea sau distrugerea, provocând durere și frică celui care apare ca victimă.
De asemenea, ea spune despre violență că nu poate fi justificată în nici un fel în condițiile civilizației contemporane, astfel susținând ideea că trăsăturile moștenite genetic sau rămase pe cale evoluționistă de la primate nu sunt motive care să scuze actele violente față de semenii noștri.
Cu toate astea, se aduce în discuție o anumită agresivitate sănătoasă, care are rolul de a ne apăra în fața pericolelor.
Unul dintre cele mai sensibile aspecte ale acestei tematici este violența în cadrul familiei, deoarece în acest mediu, ar trebui ca individul să se dezvolte și să devină funcțional în societate.
DE CE EXISTĂ VIOLENȚĂ ÎN FAMILIE?
O explicație ar fi fluviul transgenerațional al violenței, și anume ideea conform căreia violența naște violență. Având în vedere istoria omenirii, începuturile civilizației conturează medii familiale în care crima, incestul, abuzul au fost frecvente și care au dus mai departe suferința, dar și deprinderile violente.
Mai exact, din familie, școală sau alte medii în care intrăm, observăm și învățăm comportamente, atitudini, exprimări violente pe care le folosim ca formă de abuz.
Alte cauze ale violenței în cadrul familiei pot fi: gelozia, stima de sine scăzută, probleme în reglarea emoțiilor puternice, nevoia de control sau o tulburare psihică netratată.
De asemenea, folosirea alcoolului sau drogurile pot fi un factor ce influențează apariția sau continuarea violenței în familie.
Din punct de vedere al urmelor lăsate, violenței i se asociază trauma, care poate fi de natura fizică sau psihologică.
Din nefericire, traumei psihologice i s-a acord atenție în domeniul științific de puțin timp, comparativ cu cealaltă formă pe care o putem identifica, însă acum, cu ajutorul studiilor și perfecționării în domeniul psihoterapiei, lupta împotriva traumelor și stresului provocat de astfel de evenimente este mai ușoară.
Așadar, pentru fiecare parte negativă a ceea ce trăim, avem nevoie să găsim leacul și puterea de a trece peste și a ne continua viața.
Nu putem fugi de experiențele noastre. Atâta vreme cât refuzăm să ne confruntăm cu ele, vom rămâne captivi ai tiparele experiențelor noastre.
Un articol scris de:
Rodica Afrasinei,
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UBB
