Ceea ce tehnologia face pentru ușurarea vieții cotidiene nu este întotdeauna bun pentru spiritul uman.De multe ori, pe cât așteptăm mai mult de la tehnologie, cu atât ne așteptăm mai puțin unul de la altul. Ne obișnuim cu un alt mod de a fi singuri împreună. Oamenii vor să fie unii cu alții, dar și în altă parte; conectați la toate locurile diferite unde și-ar dori să fie. Oamenii vor să își personalizeze viețile. Care este problema cu a avea conversații în lumea reală? Au loc în timp real și nu poți să controlezi ceea ce ai de gând să spui. Aceasta este ideea de bază. Trimiterea de mesaje, email-uri, postarea, toate aceste lucruri ne permit să prezentăm un eu pe care îl dorim noi. Avem posibilitatea să edităm, ceea ce înseamnă că putem șterge, că putem retușa fața, tonul, corpul, nici prea puțin, nici prea mult, exact cât trebuie. Relațiile umane sunt bogate și dezordonate și presupun o cantitate mare de efort personal. Astfel, le aranjăm cu tehnologia. Și când facem acest lucru, unul dintre lucrurile care se pot întâmplă este că se sacrifică conversația pentru simpla conectare. Ne schimbăm pe termen scurt. Iar pe parcursul timpului părem să uităm acest lucru sau pur și simplu începe să nu ne mai pese. Oamenii sunt atât de obișnuiți să aibă din ce în ce mai puține conversații adevărate, atât de obișnuiți să se mulțumească cu mai puțin, încât au devenit aproape dispuși să se lipsească de tot de oameni. “Sentimentul că nimeni nu mă ascultă este foarte important în relația noastră cu tehnologia. De aceea este atât de atractiv să ai o pagină de Facebook sau un feed Twitter –atât de mulți ascultători în mod automat. Și sentimenul că niciun om nu ne ascultă ne face să ne petrecem din ce în ce mai mult timpul cu mașini care lasă impresia că le păsa de noi.” – Sherry Turkle (analist cultural și autoare a cărții “Alone Toghether” )