Singurătatea
Uneori ne simțim singuri chiar și atunci când suntem înconjurați de alte persoane. Lucrul acesta se întâmplă din cauză că ne considerăm inferiori celorlalți, considerăm că nu merităm atenție din partea altora și tot așa.
Singurătatea este mai mult decât o problemă emoțională. Cercetările au demonstrat că izolarea socială și singurătatea pot avea efecte negative asupra sănătății noastre. Ele sunt la fel de dăunătoare ca fumatul a 15 țigări pe zi.
Conform cercetărilor lui John Cacioppo, singurătatea este strâns legată de factorii genetici, iar pe lângă aceștia întâlnim și izolarea fizică, divorțul, moartea unei persoane dragi și chiar și schimbarea domiciliului. Credința că nu merităm atenția celor din jurul nostru poate duce la singurătate și izolare socială.
Singurătatea nu își pune amprenta doar pe plan social, ci și pe plan fizic. Cei care suferă de singurătate sunt expuși riscului de a dezvolta boli cardiovasculare, pot avea probleme cu sistemul imunitar, memoria poate fi afectată și capacitatea de învățare redusă. Singuraticii au șanse cu 64% mai mari să dezvolte demența. Mulți singuratici își găsesc refugiul în băuturi alcoolice, droguri și alimente dăunătoare. Ei au tendința de a elimina sau reduce sportul, sunt lipsiți de interes față de lucrurile care îi înconjoară și sunt mai tot timpul obosiți. Mai mult decât atât, singuraticii pot dezvolta un comportament antisocial, ceea ce poate duce la depresie și chiar sinucidere.
Singurătatea este contagioasă. Ea nu ne afectează doar pe noi, ci se poate transmite prietenilor, familiei, cunoștințelor fără ca noi să vrem, precum un virus. Ea îi poate afecta pe cei care nu suferă de această problemă. Studiile au arătat că dacă o persoană care nu suferă de singurătate se împrietenește cu un singuratic, are șanse să devină și ea unul. Același studiu spune că o persoană se simte singură aproximativ 48 de zile pe an, dar fiecare prieten nou pe care ni-l facem poate micșora această perioadă cu 2 zile pe an.
Singurătatea poate fi prevenită și chiar învinsă. Un prim pas este timpul petrecut în compania altor persoane. Chiar dacă este nevoie uneori de timp petrecut cu tine însuți fără alte persoane prin jur, este important ca acest lucru să nu devină un obicei. Deși avem impresia că nu avem nevoie de altcineva atunci când ne simțim rău, prezența celor din jur ne poate binedispune și ne poate face să ne simțim mult mai bine decât ne gândim; așa cum noi îi putem molipsi cu starea noastră de angoasă și ei o pot face la rândul lor cu fericirea lor.
Este important să avem tot timpul ceva de făcut. Chiar dacă este ultimul lucru pe care îl dorim atunci când ne simțim izolați, trebuie să ne “ocupăm” mintea cu ceva: sportul, activitățile de voluntariat, participarea la cluburile de carte sau ceva ce ne aduce bucurie și ne ajută la formarea noilor prietenii.
Învață să te iubești pe tine. Nu atât de mult încât să fii catalogat drept narcisist. Trebuie să fie întotdeauna un echilibru în ceea ce facem și să nu cădem în extreme. Atât timp cât ai o părere bună despre tine și ești împăcat cu tine însuți, cu defectele sau calitățile pe care le ai, îți va fi foarte ușor să fii deschis la părerile celor din jur și astfel formarea unor noi prietenii va deveni o plăcere.
Învață să te deschizi înaintea celor din jur. Studiile arată că ne simțim singuri deși suntem înconjurați de prieteni deoarece ne este teamă că nu ne vor accepta, și preferăm să nu ne apropiem de cineva mai mult decât este necesar.
Un articol scris de: Silvia Dragomir
