Probabil că vi s-a întâmplat adesea ca o melodie auzită la radio, care la început nu v-a atras atenţia, cu timpul, după mai multe ascultări, să devină foarte plăcută. Sau din cauza vizionării repetate a unei reclame, să realizaţi la un moment dat că vă place un produs pe care nu l-aţi utilizat niciodată. O parte din responsabilitatea acestui fenomen este atribuită efectului psihologic al expunerii repetate. Cercetătorul care a studiat cel mai mult acestă teorie este psihologul social Robert Zajonc. El spunea în felul următor: cu cât suntem expuşi mai mult la un anumit stimul, cu atât vom tinde să avem o preferinţă pentru el. Cu alte cuvinte, ceea ce ne este familiar determină atracţie mai mult decât conţinutul şi calitatea stimulului. Expunerea repetată ne creşte nivelul de plăcere pentru aproape orice, de la aspectele rutiniere ale vieţii noastre la produse, mâncăruri exotice, muzică şi oameni. Într-unul din studiile sale, Robert Zajonc a arătat subiecţilor 12 fotografii ale unor oameni. Fiecare fotografie le-a fost arătată timp de 35 de secunde, însă unele le-au fost arătate o singură dată, iar altele de două, 5, 10 sau chiar de 25 de ori. Rezultatele studiului au arătat că sentimentele pozitive s-au intensificat pe măsură ce fotografiile se repetau (Yajonc, 1968). În această situaţie, chiar şi atunci când experienţa este de scurtă durată şi nu implică o comunicare directă, cu cât vedem mai mult faţa unei persoane, cu atât avem şanse mai mari de a dezvolta sentimente pozitive faţă de ea. Într-un studiu similar, subiecţilor li s-a cerut să aleagă dintr-un set de fotografii persoana cu care ar putea să se căsătorească. Apoi, unele fotografii au fost proiectate pe un ecran. La final, în multe cazuri, subiecţii şi-au schimbat preferinţa originală, alegând o fotografie din cele proiectate de câteva ori (Thelen, 1988). Aşa se face că un procent foarte mare de relaţii romantice se nasc întâmplător în urma interacţiunilor ce au loc în medii care favorizează întâlnirile constante, cum sunt şcolile, locul de muncă sau spaţiul de locuinţă. Nu puţine sunt situaţiile în care cei doi tineri nu simt o atracţie deosebită în momentul în care se cunosc, dar cu timpul descoperă persoana potrivită pentru ei. Efectul pozitiv al expunerii repetate pare a se datora unui disconfort înnăscut, pe care îl simţim în preajma unor lucruri nefamiliare, o programare care ne avertizează că străinul poate fi periculos şi ar trebui evitat. Însă, dacă vedem străinul zilnic, la supermarket, în autobuz, sau în bloc, probabil că vom reacţiona diferit. Expunerea repetată ne face să reacţionăm pozitiv la străinii care, din întâmplare, ne par familiari. Un alt aspect al conceputului descris este atins de valenţa pe care o atribuim stimulului: pozitivă respectiv negativă. S-a observat faptul că expunerea repetată intensifică toate sentimentele, pozitive și negative. Astfel, atunci când cineva ne enervează, expunerea repetată în loc să ne facă persoana respectivă mai simpatică, ne va intensifica sentimentele negative. Teoria expunerii repetate este intens valorificată în publicitate sau ca tehnică de manipulare. Pe deoparte ar trebui sa avem grijă atunci când avem de luat decizii importante, fiind tentaţi să alegem un lucru familiar în ciuda conţinutului său mai puţin calitativ. Pe de altă parte, concluzia pentru cei care caută o relaţie de dragoste este evidentă. Încercaţi să vă aranjaţi viaţa astfel încât să aveţi diferite și numeroase ocazii de a cunoaşte, cu regularitate, oameni prin intermediul locului în care învăţaţi sau munciţi, al activităţilor recreative sau în zona în care locuiţi. Este important să vă expuneţi repetat unor oameni de tipul celor care v-ar plăcea să vă fie parteneri, fie pentru o relaţie de prietenie, fie pentru o relaţie romantică.