Depresia. Între luptă și agonie
MESAJUL DEPRESIEI
Probabil că ai auzit despre multe persoane care iți spun că s-au confruntat cu depresia sau poate ai experiementat chiar tu această stare în anumite momente ale vieții. Poate te-ai surprins afirmând:
„La ce bun toate eforturile mele? Oricum nu voi reuși nimic.”
„Viața asta chiar nu merită trăită.”
„Viața este o continuă zbatere. Nu-mi doresc să mai trăiesc astfel.”
„Un necaz nu vine niciodată singur.”
Gânduri de acest gen mi-au trecut și mie prin minte în urmă cu câțiva ani. Eram extenuată, studentă la dublă specializare și lucram full time. Nu mai făceam față solicitărilor, iar pe acest fond au venit și niște dezamăgiri de ordin emoțional.
Am simțit că nu mai fac față, că sunt copleștiă de sentimentul neputinței, am început să nu mai pot dormi, iar tristețea și sentimentul de singurătate m-au contropit puțin câte puțin.
Este adevărat, în viață avem întotdeauna parte de provocări mai mult mai mai puțin dificile și care ne produc discomfort, suferință emoțională. Pe unele dintre ele avem puterea de a le gestiona, pe când în fața altora ne simțim neputincioși.
Ce facem atunci când avem senzația că nu avem soluții? În fața unui pericol real sau perceput, cu toții intrăm într-o stare de autoapărare. Astfel, comportamentul nostru devine, cel mai probabil, un răspuns la ceea ce percepem a fi o amenințare:
1.Lupta este primul răspuns natural în fața pericolului. În general, luptăm atunci când știm sau credem că avem șanse să câștigăm această luptă. De exemplu, dacă un coleg de serviciu îți aduce constant mereu acuzații nedrepte, probabil vei alege să-l confrunți personal sau într-o ședință.
2.Fuga este al doilea răspuns natural în fața unei amenințări. Alegem să fugim atunci când simțim sau credem că amenințarea este prea mare ca s-o putem confrunta direct. De exemplu, dacă șeful tău te abuzează verbal sau te nedreptățește la plata salariului, probabil vei alege să-ți dai demisia
3.Înghețul este un alt tip de comportament de autoapărare în fața disconfortului provocat de situațiile amenințătoare sau dureroase. Ce înseamnă asta? Să presupunem că o cunoștință te vizitează constant fără a fi invitată, numai pentru a ți se plânge de cât de mult o supără alții sau cât de grea îi este viața.
Este posibil ca tu să alegi să te gândești la altceva sau să-ți faci ceva de lucru pentru a nu mai asculta plângerile vizitatorului inopinant. Nu vrei să confrunți, nici să pleci pur și simplu, așa că stai acolo, complet absent. Te gândești că, procedând astfel, pericolul va dispărea de la sine.
Când unul dintre aceste comportamente te readuce în zona de confort emoțional (chiar și numai pe termen scurt), atunci despresia poate fi evitată. Ce faci, însă, când starea de suferință emoțională nu dispare, orice ai încerca?
Ce faci atunci când un amalgam de emoții negative precum tristețe, abandon, singurătate, inadecvare, neajutorare și neputință te încolțesc clipă de clipă, iar tu nu le mai poți gestiona?
În acest caz vorbim despre depresie. Depresia este ceva normal în viețile noastre atunci când ne confruntăm cu pierderi majore (de exemplu, pierderea unei persoane dragi sau pierderea locului de muncă). Depresia nu este o stare patologică, dacă nu durează mai mult de 3-4 săptămâni.
Când depresia se cronicizează, atunci putem vorbi despre o stare patologică, iar soluția imediată este consultarea psihologului și a psihiatrului. Trebuie înțeles faptul că depresia are nevoie să fie tratată ca orice altă afecțiune și nu este vina bolnavului pentru că are depresie.
Netratată corespunzător, depresia va recidiva în momentele de vulnerabilitate, iar depresiile repetate netratate pot duce la instalaerea demenței.
CE POT FACE EU PENTRU LUPTA CONTRA DEPRESIEI?
Pe lângă tratament și monitorizarea constantă de către un specialist, cel mai important lucru pe care poți să-l faci, este să eviți izolarea. În cazul meu, depresia a durat mai mult pentru că m-am izolat vreme de câteva luni la rând.
Când spun că m-am izolat, mă refer la ruperea oricărei punți de comunicare cu toți prietenii și cunoscuții. Stăteam singură în casă, agonizând pentru îmi era rușine să mă vadă cineva în starea aceea.
Ia legătura cu prietenii tăi cei mai buni și spune-le în ce stare te afli. Nu e nimic rușinos în a avea o depresie, iar cei apropiați te pot ajuta s-o depășești ascultându-te și arătând empatie.
Un alt lucru pe care îl poți face pentru a grăbi vindecarea ta de depresie este exercițiul fizic și contactul cu natura. Practic, o plimbare de o oră în aer liber sau poate câteva zile undeva la munte pot face minuni.
Hrănește-te bine și odihnește-te suficient. Consumă fructe și legume din belșug și permite-ți să consumi felul de mâncare preferat, chiar dacă te gândești că îngrașă.
Aportul de vitamine și minerale, împreună cu melatonina generată în timpul somnului vor ajuta organismal să se refacă.
Practică un hobby. Caută să-ți umpli timpul făcând ceea ce-ți făce plăcere de obicei, chiar dacă nu te mai atrage activitatea respectivă în momentele de depresie. Cel mai probabil, bucuria îți va reveni puțin câte puțin.
Încearcă diverse tehnici de relaxare, de la băile relaxante cu spumă, la aromaterapie cu ulei de lavandă, la meditație, rugăciune și masaj. Orice crezi că ți se potrivește este bine să încerci. Cu siguranță, rezultatele nu se vor lăsa așteptate.
Simte-te liber/liberă să completezi lista mea cu propriile tale metode de a lupta contra depresiei. Sunt convinsă că fiecare dintre noi o poate personaliza și extinde, în funcție de preferințe și de experiență.
Reține:
Evită izolarea!
Cere ajutorul unui specialist!
Hrănește-te bine și odihnește-te suficient!
Încearcă diverse metode de relaxare!
Fă mișcare în aer liber!
Practică un hobby!
Un articol scris de:
Daniela Pătru
