Eliberează-te · vineri, 6 mar.

Respiro Help

Corpul își amintește traumele

 

Ce este trauma?

Trauma este ca o cicatrice sufletească, care ne afectează latura emoțională, fizică, cognitivă, comportamentală și relațională, provocând efecte vizibile care reduc funcționarea noastră zilnică.

Babete Rotschild definește trauma ca fiind o experiență mentală cat și fizică care perturbă funcționarea celor afectați chiar dacă evenimentul traumatic nu cauzează nici o vătămare corporală directă.

Evenimentele care pot avea efecte traumatice atât asupra adulților cat și a copiilor includ starea de război, abuzul sexual și fizic, privarea de libertate, terorismul, tortura, dezastrele naturale sau cele provocate de om, accidentele și diagnosticarea cu o maladie care amenință viața.

Trauma poate purta diferte măști: tulburarea de stres posttraumatic (TSPT), depresie, gânduri suicidare, anxietate, atacuri de panică, dependențe, tulburări de alimentație, tulburări borderline, care pot apărea în orice etapă a vieții. Cu toate acestea impactul traumei poate fi extrem de profund în timpul copilăriei, aceasta fiind o perioadă critică în procesul dezvoltării. Din punct de vedere fizic, trauma se poate exprima prin oboseală cronică, sindromul de colon iritabil, sensibilitate la anumite substanțe chimice, dureri de spate cronice sau migrene.

Dacă unul dintre evenimentele enumerate mai sus nu este clasat în trecutul personal așa cum se întâmplă cu altele, persoana va retrăi experiența provocatoare de suferință și va experimenta aceleași reacții din punct de vedere mental și fizic. Astfel se dezvoltă tulburarea de stres posttraumatic (TSPT).

TSPT se asociază cu simptome precum:

  1. Retrăirea evenimentului sub forma de flashback-uri, adică reexperimentarea unei părți sau a întregului eveniment traumatic;
  2. Evitarea stimulilor vizuali, auditivi, olfactivi, gustativi care readuc trauma în prezent;
  3. Activarea cronică a sistemului nervos autonom prin accelerarea ritmului cardiac, transpirațiile reci, respirația accelerată, palpitațiile și starea continuă de alertă.

În mod normal, în timpul unui eveniment amenințător, creierul avertizează corpul că este în pericol. În TSPT, lucrurile stau altfel: creierul menține aceeași stare de alertă, stimulând sistemul nervos autonom pentru a avea reacții defensive de luptă, fugă sau imobilizare cu toate că evenimentul traumatic s-a terminat.

Rolul memoriei

Memoria explicită, conștiența este un concept foarte important în raport cu trauma întrucât implică plasarea în ordine cronologică a evenimentului traumatic în istoria personală. În TSPT, amintirile traumatice nu pot fi localizate pe linia vieții, ele sunt disociate, fără coordonate temporale și apar brusc, sub forma flashback-urilor.

Memoria explicită este completată de cea implicită care are rol în stocarea și reactualizarea comportamentelor învățate, fiind activată de momentele din prezent. Atunci când persoanele sunt incapabile să ofere un sens evenimentului traumatic sau anumitor aspecte ale acestuia, TSPT persistă iar indivizii pot fi deranjați de senzații fizice care par să nu aibă legătură cu trauma suferită. Așadar persoanele care au fost traumatizate păstrează o memorie implicită a evenimentului traumatic în creierul și în corpul lor prin intermediul memoriei somatice.

Atunci când individul nu își amintește complet o trauma care l-a afectat, aceasta se exprimă cel mai des prin disocieri si prin flashback-uri.

Ce reprezintă disocierea

Disocierea presupune o ruptură a conștiinței în care victima separă anumite elemente ale incidentului cu scopul de a reduce impactul psihologic traumatizant. Cel mai obișnuit tip de disociere este amnezia de diferite grade. Persoanele au descris fenomenul disocierii astfel: „Era ca și cum am ieșit din corp”, „Nu mai puteam simți vreo durere”.

Peter Levine susține că amintirea completă a unei experiențe are la bază reactualizarea integrată a tuturor elementelor ei: senzație, imagine, comportament, afect și semnificație. Însă în cazul experiențelor traumatice, aceste elemente sunt disociate unele de altele și nu pot crea o imagine completă. De exemplu: am mâncat o salată de fructe atât de delicioasă, încât și acum simt gustul dulce (senzație), vizualizez ansamblul de culori din farfurie (imagine), salivez și înghit în sec (comportament), mă simt bucuros că am preparat-o chiar eu (emoție) și reprezintă pentru mine un mod de viață sănătos (semnificație).

Flashback-urile sunt un ansamblu senzorial al unor întâmplări dureroase care sunt retrăite cu un realism și cu o intensitate atât de mare încât se confundă ușor cu realitatea. Ele pot să apară în starea de veghe sau sub forma unor coșmaruri perturbatoare. Flashback-urile vizuale și/sau auditive sunt cel mai des întâlnite întrucât persoana poate descrie ușor astfel de stimuli. Mai rar întâlnite sunt cele de tip emoțional, comportamental și/sau somatic.

Neuroștiința traumei

Cercetările au arătat că trauma are un impact neurologic semnificativ manifestat prin reducerea considerabilă a volumului hipocampului. Această parte a creierului ne ajută să diferențiem între amintirile din trecut și cele din prezent, fiind implicată în funcțiile memoriei. Cei care suferă de tulburarea de stres posttraumatic își pierd din capacitatea de a interpreta corect informațiile din mediu. Acesta este motivul pentru care un veteran de război nu poate viziona filme violente, pentru că îi amintesc de zilele petrecute pe front.

Una dintre dificultățile întâlnite la persoanele cu această tulburare este aceea că ele se obișnuiesc să acorde o atenție exagerată stimulilor interni și să interpreteze lumea exterioară din acea perspectivă. Pe scurt, capacitatea lor de discriminare a prezentului de trecut scade iar senzațiile interne prezente sunt asociate automat cu evenimentele nefaste din trecut.

Totodată, trauma crește activitatea amigdalei, acea regiune a creierului care procesează emoțiile și răspunsurile în situațiile care generează teamă. Pacienții cu TSPT prezintă hiperactivitate în amigdală ca răspuns la stimulii care sunt asociați cu experiențele lor traumatice. Aceștia dezvoltă anxietate, panică și stres extrem atunci când privesc fotografii sau ascultă relatări ale unor victime cu același tip de experiențe dureroase.

Integrarea și depășirea traumei

Pentru ca o traumă să fie integrată este necesar ca psihoterapeutul să-l ajute pe client să mențină o conștiență și o discriminare a trecutului de prezent. El trebuie să știe, la nivel intelectual că trauma care este abordată aparține de domeniul trecutului cu toate că s-ar putea să o simtă ca și cum s-ar întâmpla acum.

Pacienții pot fi îndrumați de specialiști să acorde sens întâmplărilor traumatice prin care au trecut și să le rezerve un loc în istoria lor personală prin conștientizarea senzațiilor, împrietenirea cu emoțiile și terapia cognitiv-comportamentală.

Creierul are o capacitate inimaginabilă de regenerare și ne permite dezvoltarea rezilienței astfel încat să fim mai rezistenți în fața șocurilor cu care ne confruntăm de-a lungul vieții.

 

Autor: Aura Maria Călin, psiholog

 

Referințe:

  1. Levine P., Traumă și memorie, Editura For You, București, 2018.
  2. Rothschild B., Corpul își amintește- Psihofiziologia și tratamentul traumei,  Editura Herald, București, 2015.
  3. Riedesser P., Fischer G.,  Tratat de psihotraumatologie. Fundamentele unui nou domeniu, EdituraTrei, București, 2007.

Login Ca sa adaugi un comentariu trebuie sa te loghezi.

Articole Similare

Supraviețuirea în urma suicidului unui membru al familiei
Moartea unui membru al familiei prin suicid poate avea efecte profunde asupra supraviețuitorilor. Ei vor avea nevoie de suport pozitiv de la cei din jur și timp de vindecare.
Fii mulțumit cu ce ai!
Este bine să vrem să ne îmbunătățim calitatea vieții sau felul de a fi, deoarece această dorință ne face să evoluăm.
Ce este o criză existențială?
Anxietatea existențială tinde să apară în momentul unor tranziții majore, fiind în strânsă legătură cu pierderea siguranței și sentimentului de securitate.
Cei patru călăreți ai Apocalipsei: predictorii despărțirii
Pașii spre o relație de lungă durată presupun identificarea stilurilor de comunicare distructivă atunci când sunt utilizate și înlocuirea acestora cu unele adaptative, sănătoase.
Cum să ai încredere în tine
Ce se întâmplă când nu avem încredere în noi înșine?
Social Media

Fii la curent cu noutățile, urmărește-ne:

Susține proiectele Asociației Respiro

Fii voluntar
Te așteptăm alături de noi dacă dorești să te implici împreună cu echipa Respiro într-unul din următoarele domenii: consiliere psihologică, redactare articole sau alte materiale educative, speaker evenimente, găzduire evenimente.
Trimite-ne CV-ul tău și o scrisoare de intenție pe adresa de e-mail: contact@respiro.ro!

Donează
Influențând viața unui om poți influența o lume!
Poți face diferența în viața unui tânăr! Prin contribuția ta vei face posibil accesul la servicii profesionale de consiliere psihologică și resurse pentru dezvoltarea socio-emoțională a tinerilor lipsiți de resurse financiare.
Susține activitatea Asociației Respiro făcând o donație în contul:
CIF: 33421979
IBAN: RO95BREL0002001722140100 Libra Bank

Apasă butonul donează și vei fi direcționat către operatorul de plată cu cardul. Îți mulțumim!