Comportamente de risc. Fumatul, realități și mituri (3)
Un model care poate explica cum ajungem să fumăm
Acest model conține șase nivele. Pe primul nivel se află dezorganizarea socială și stresul, nivel care se referă la stresul provocat de factori sociali, cum ar fi faptul că poate nu simțim incluși în anumite grupuri sociale din care am vrea să facem parte sau nu ne simțim incluși în nicun grup ceea ce poate duce la apartenența într-un grup care încurajează comportamente de risc, uneori poate și altele în afara fumatului.
Al doilea nivel este nivelul legăturilor sociale, unde sunt implicate trei componente: familia, școala și prietenii. Aici, componenta familială poate însemna pe de o parte încărcătura emoțională negativă care poate determina dorința de a fuma sau o mai mare ușurință în a accepta să încercăm să fumăm, iar pe de altă parte se poate referi la părinții ca model (atunci când un membru al familiei care este perceput ca model este fumător).
Componenta școlară și a treia componentă, prieteni pot fi legate, colegii de școlă fiind prieteni, dar se poate întâmpla și ca prietenii să nu fie dintre colegi. Astfel, ne putem referi la grupul de prieteni sau colegi care influențează comportamentul de a fuma. Aici poate interveni atât influența grupului cât și influența unei persoane pe are o percepem ca model, fie un coleg de aceeași vârstă sau mai mare, fie un profesor. Fumatul poate fi influențat aici și de dorința de ”a fi cool” sau de a aparține grupului. Al treilea nivel este dat de învățarea socială.
Câți dintre noi nu am tras primul fum de țigară în preajma unor prieteni? Cel mai probabil oricine a încercat vreodată să fumeze a observat apoi a încercat să imite felul în care îi vedea pe alții că fumează.
La acet nivel sunt mai multe componente care influențează fumatul; prima componentă ar fi observația, despre care am discutat anterior, oportunitățile (sunt date de contextele în care avem ocazia să primim o țigară), normele sociale (adică ce crede grupul despre noi dacă fumăm), întăririle (mai exact încurajările pe care le primim din partea grupului, cum ar fi ”ești cool dacă/pentru că ai făcut asta” sau ”ești fraier dacă nu faci asta”), efectele farmacologice (se referă la ceea ce simțim când fumăm și dacă ne încurajează sau nu să continuăm să fumăm), auto-eficacitatea( se referă la nivelul de control pe care îl percepem cu privire la, de exemplu, cât fumăm sau dacă începem să fumăm regulat), stima de sine și nivelul de stres pe care îl percepem.
Utlmul nivel se numește KAB (knowledge-cunoștințe, attitudes-atitudini și behaviour-comportament). Conform acestui model, cunoștințele noastre sunt bazate pe valori și credințe (ale noastre sau ale persoanelor din jurul nostru pe care le considerăm a fi importante), iar acesteane ne influențează atitudinile care influențează mai departe intențiile ce duc la comportamentul de încercare. De la comportamentul de încercare putem ajunge la etape comportamentale (încercăm de mai multe ori, de la un fum, la jumătate de țigară, o țigară, etc) ceea ce duce la comportamentul de fumător.
Ce se întâmplă de fapt la nivelul creierului când fumăm?
Nicotina din țigară are efect inhibitor asupra activității neuronale, determinând eliberarea de neurotransmițători (molecule care sunt produse în neuroni și transmise de la un neuron la altul, ceea ce determină apariția diverselor emoții, cum ar fi: fericire, tristețe, etc). Un alt efect al nicotinei asupra creierului determinarea unei scăderi temporare a performanței mentale.
Astfel poate apărea dependența; consumul/ abuzul de substanțe determină modificarea sinaptică (sinapsa este un spațiu între doi neuroni unde sunt eliberați neurotransmițătorii cu scopul transmiterii informației de la un neuron la altul), deci creierul suferă anumite schimbări pentru a se putea adapta la consumul de substanțe străine.
Când încercăm să renunțăm la fumat, ne este greu deoarece corpul este deja obișnuit cu substanța și are nevoie de aceasta pentru a funcționa normal (mai exact conform cu modificările care au avut loc), iar odată cu eliminarea substanței, poate apărea sevrajul în funcție de cât de mare este dependența.
Până acum am discutat despre riscurile la care ne expunem când fumăm, despre cum ajungem să fumăm și să fim dependenți și despre ce se întâmplă la nivelul creierului. Dar mai poate apărea o întrebare; de ce încă fumăm? Ce ne împiedică să renunțăm? Am fost curioasă care sunt miturile legate de renunțarea la fumat, așa că am cerut opinia pe diverse site-uri de socializare și am căutat pe diverse forum-uri.
După ce am găsit miturile, am început să citesc despre renunțarea la fumat din articole de specialitate, atât de medicină cât și de psihologie cât și din articole de statistică. În continuare vom vorbi despre aceste mituri, ce este adevărat și ce nu este adevărat și care sunt șansele pentru a renunța la fumat.
(Va urma)
Un articol scris de:
Adriana Diaconu,
Studentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UBB