Credința este o noțiune distinctă și greu de perceput la nivelul unor realități evidente. Ea stârnește multe controverse și capătă diferite reinterpretări născute din căutarea individuală a adevărului sau a lui Dumnezeu. Cred că atunci când un autor propune cititorilor săi o astfel de călătorie spirituală, suntem în fața unui pariu ce merită acceptat.
Sărbătoarea corturilor, scrisă de către Ioan T. Morar, ziarist, poet și prozator, a apărut la editura Polirom în 2016 și are în centrul tocmai acest subiect vast. Mare parte a acțiunii are loc într-un Arad al anilor 1980, iar după un periplu în Israel, revine pe meleaguri ardelene pentru încheierea poveștii, urmând un personaj și dilemele sale.
Ca mulți oameni ai vremii are o dublă identitate, fiind un membru recunoscut al uneia dintre bisericile baptiste din localitate, dar în același timp fiind un informator al Securității. El face parte dintr-un Grup de cântăreți, avându-l în frunte pe Jac, figură carismatică, pasionat, căutător al unor adevăruri mai profunde. În timp va duce la un pelerinaj plecând din biserica baptistă, trecând prin cea penticostală, adventistă și oprindu-se în sânul comunității iudaice, acceptând că au ajuns înapoi la origini. Nici acesta nu este însă capătul călătoriei.
Ceea ce surprinde în primul rând este proza atât de fluentă încât capitolele trec repede prin mâna cititorului. Multe dintre ele reprezintă scurte portrete ale membrilor Grupului și al semnalmentelor lor spirituale și cu toate acestea, tocmai aceste studii devin interesante pentru a le înțelege motivațiile. Mai merită remarcate numeroasele paranteze ale lui Luther (numele conspirativ al personajului principal) în care încearcă să-și explice motivațiile și viziunea sa asupra credinței, îndoielii, rugăciunii și a altor aspecte ce formează bagajul căutărilor spirituale.
Cu toate acestea, trei sunt personajele aduse cel mai adesea în lumina reflectoarelor. Luther în primul rând, din postura sa de narator oferă o descriere, de multe ori fără dorința de a-și acoperi defectele, amănunțită a vieții sale. După el urmează figura lui Jac, misterios, străbătut de gânduri profunde și confruntat la rândul său cu întrebări. După ei urmează Beni, cel de-al treilea membru din Grup ca influență și sete de cunoaștere. El este bun prieten al lui Luther care va sfârși pe o cale total diferită de a celorlalți, cu toate că a fost mânat de aceleași ambiții spirituale.
Atmosfera cărții va oferi o ușoară familiaritate cititorilor din mediul neoprotestant românesc sau celor apropiați care vor fi mult mai obișnuiți cu jargonul și conceptele exprimate în carte. De asemenea, poate reprezenta o provocare pentru cei care nu au legături cu acest mediu de a explora acest gen de închinare, autorul oferind o imagine detaliată asupra comunității baptiste. Ca locație, ni se oferă în primul rând un Arad comunist, apăsat de puterea vremii și în care viața avea totuși un mers al ei paralel și cu ale lui proprii culori. Mai târziu ne trezim în Țara Sfântă intrând în multe dintre detaliile vieții în acele locuri îmbibate în credință și comun.
Este o carte scrisă bine având în vedere că abordează un astfel de subiect. Nu oferă un răspuns definitiv, nu încearcă să susțină o parte sau alta, ci doar urmărește linia credinței unor oameni care i-a purtat în diferite locuri până au ajuns acolo unde au crezut că și-au găsit locul. Mai sunt și alte teme abordate în carte, în special cea a identității care se modelează raportată la credință, comunitate, dar și cerințe sociale sau politice ale vremii. Un volum care vorbește despre căutare, speranță și dorința de a înțelege mersul lumii pentru a putea cuprinde mersul omului în acest univers uneori greu de înțeles.
