În niciun domeniu științific veritabil, rațiunea nu a putut fi abolită, restrânsă sau repudiată. Acest fapt se datorează valorii universale a rațiunii, aceasta luminând ca o făclie în zonele întunecate ale științelor, fiind criteriu al ordinii, al armoniei, al structurilor logice și al conceptelor bine articulate, care fac posibile înțelegerea și evoluția cunoașterii umane.
Rațiunea este o valoare a cărei însemnătate este afirmată cu referire la o mare varietate de criterii de raționalitate; dintre ele, principiile logicii s-au bucurat de un imens prestigiu în majoritatea domeniilor activității umane inteligente. Respectul pentru principiile logicii se întemeiază pe faptul că ele s-au dovedit indispensabile pentru bunul mers al treburilor omenești în cele mai esențiale sfere ale vieții civilizate. Este îndeobște cunoscut rolul indispensabil al raționamentului logic în cadrul matematicii, în științele fizice și, în fond, pretutindeni unde se urmăresc „testabilitatea, stringența și coerența aserțiunilor” și unde oamenii se feresc de evaluări arbitrare, de enunțuri vagi sau de simpla arguție.
Nu de puține ori întâlnim discursuri lipsite de coerență, dezlânate și fără fundamente logice solide, astfel încât, orice pretenții de validitate științifică dispar cu desăvârșire. De multe ori se poate constata că oamenii se complac în astfel de comportamente mentale de bunăvoie și fără niciun regret. Or, un atare discurs, care nu se sinchisește defel de standardele logicii, tinde a se amesteca excesiv cu ,,elemente de comunicare infraumană”; ba chiar acolo unde logica șchioapătă, comunicarea umană tinde să eșueze (p.16).
Totalitatea studiilor regăsite în paginile volumului Logica și Dreptul, îngrijit de Drăgan Stoianovici, pe care îl supun atenției voastre, vizează tocmai rolul fundamental al logicii atât în cadrul științei dreptului, cât și în procesul delicat al înfăptuirii justiției; discuțiile internaționale în materie de drept par să nu pună sub semnul întrebării importanța logicii ca instrument al raționalului juridic. Însă, la nivelul dreptului intern, lucrurile nu sunt tocmai favorabile, înregistrându-se răbufniri din partea unor teoreticieni ai dreptului și a unor judecători împotriva logicii din perspectiva aplicării ei pe tărâmul dreptului. O seamă de teoreticieni renumiți ai dreptului au adoptat punctul de vedere prin care se constată că „stringența logică este o virtute a dreptului”. Astfel, Maitland a evocat cu deplină hotărâre rolul deosebit de important pe care logica îl joacă în dreptul jurisprudențial: „nu vulgarul simț comun și reflectarea instinctelor neanalizate ale profanului, ci logica strictă și tehnica superioară, înrădăcinate timp de secole în școlile de drept”. O afirmație similară se poate regăsi și la Trendelenburg, distinsul jurist continental de secol XIX, care spunea că în niciun domeniu „logica nu devine atât de practică și de o importanță atât de crucială ca în drept”.
Julius Stone, care are aceleași opinii, exprimă faptul de necontestat că „analiza logică este un ingredient indispensabil atât al educației juridice, cât și al practicii juridice”. Așadar, după cum afirmă și Sir George W. Patton, orice sugestie cum că s-ar putea ajunge la cea mai bună lege fără o utilizare adecvată a logicii este pur și simplu un nonsens (pp.17-18).
La antipodul afirmațiilor de mai sus, alți autori eminenți în domeniul dreptului își asumă poziții de-a dreptul contrare. Judecătorul englez Konstam: „noi, în Anglia, avem o profundă neîncredere față de raționamentul logic, neîncredere în bună parte întemeiată. Din fericire, jurisprudența noastră rareori a alunecat pe o asemenea pantă; iar în câteva din rarele prilejuri în care a făcut-o, rezultatele au fost dezastruoase”. Julius Binder merge și mai departe spunând că „pe tărâmul dreptului logica nu-i de niciun folos”. Un alt punct de vedere, poate cel mai influent, i-a aparținut lui Oliver Wendell care a spus: „nu logica reprezintă viața dreptului, ci experiența” (p.19).
Firește, deși sunt două puncte de vedere opuse, susținute cu seriozitate și argumente, totuși ele conțin evidente exagerări. Oare la ce tip de rezultate dezastruoase se referă judecătorul Konstam? Ce rău ar putea cauza logica în aplicarea dreptului și în deciziile jurisprudențiale? Este oare posibil să se adopte o decizie care s-ar putea opune, într-o oarecare măsură, principiilor logicii? Posibilitatea ca dreptul să fie lipsit de logică nu pare credibilă. Nu poți crede un adevăr lipsit de logică, așa cum nu te poți lăsa convins de un scenariu care nu are un fir logic, căci nu poate fi plauzibil, verosimil, nu ar corespunde realității, ar fi, pur și simplu, ridicol.
Potrivit viziunii filosofului și juristului australian Ilmar Tammelo, se constată că pot exista situații ostile față de aplicarea logicii în raționamentul juridic, chiar atunci când legea este inconsecventă și obscură; când o hotărâre este nedreaptă, unii, în loc să dea vina pe lege, consideră că ar fi trebuit să se aplice un mod de a raționa diferit. Nefiind dispuși să se atingă de lege, ei sunt dispuși să se lepede de standardele raționamentului concludent. În acest mod poate apărea un cerc vicios, acoperindu-se tot felul de defecte pernicioase ale legii: ,,Se poate crea un simulacru de legalitate pentru lucruri ilegale și se pot camufla acte de legiferare neautorizate sau chiar revoluționare. Aceasta sugerează că ostilitatea față de logică a anumitor juriști nu este altceva decât o critică greșit direcționată” (p.25).
Volumul de față, intitulat Logica și Dreptul, este o culegere consistentă și bogată tematic, ce conține o selecție de studii pe teme de logică juridică, care aparțin unor nume de prestigiu din literatura contemporană de logică juridică și filosofia dreptului, cu proveniența într-o multitudine de țări de pe patru continente. Această crestomație este destinată acoperirii unor lipsuri academice, resimțite din pricina slabelor contribuții la problematica logică a dreptului din literatura logică și filosofică românească. Fiind singura lucrare cu acest profil în limba română, ea se adresează deopotrivă studenților în drept, profesorilor universitari care predau logică juridică, juriștilor practicieni, precum și tuturor celor interesați de componenta logică a științei dreptului.
Lucrarea Logica și Dreptul (364 de pagini) este apărută la editura Paideia în anul 2015 și face parte din colecția „Cărți de referință. Filosofie”. Selecția textelor și traducerea au fost realizate de Drăgan Stoianovici.
