„Dacă vezi un cocor, vei pleca într-o călătorie lungă.” Cuvintele rostite de personajul principal din The Cut (Tăietura, 2014) anunță de fapt tema filmului prezentat în cadrul Festivalului de Film de la Veneția — o călătorie epică, greu de uitat.
Nazaret Manoogian (Tahar Rahim, cunoscut publicului mai ales pentru rolul Malik El Djebena din Une prophète) este un fierar iscusit, un soț blând și tatăl a două gemene, Lucinee și Arsinee. Povestea lui începe în 1915, în orășelul Mardin, de pe teritoriul Imperiului Otoman. Când autoritățile turce îi bat la ușă într-o noapte, ca să-l înroleze cu forța, Nazaret n-are nici cea mai vagă bănuială că nu se va mai întoarce vreodată acasă.
Prima parte a filmului explorează un pic viața de „lagăr”. De fapt, Nazaret și fratele lui nu sunt înrolați, ci siliți sub amenințarea biciului să trudească forțat la construirea unor drumuri inutile în deșert. Circumstanțele politice sunt secundare poveștii. Nu aflăm cum de au devenit armenii, peste noapte, dușmanii de moarte ai majorității turce, nici ce a determinat o persecuție atât de aprigă împotriva lor. Războiul este doar o prezență îndepărtată. Tunurile nu bubuie. Focurile de armă nu șuieră nimănui la ureche. Nu vedem decât o adunătură de armeni din ce în ce mai slăbiți de munca silnică și de foamete și care, într-o zi, sunt întorși cu fața la zid pentru execuție.
Scăpat ca prin minune de moarte, Nazaret rămâne fără glas în urma tentativei de execuție, poate — după cum subliniau unii cronicari ai filmului — ca un simbol al incapacității poporului armean de a-și striga durerea și de a vorbi despre grozăviile la care a fost supus. În primă fază, Nazaret trebuie să-și ascundă identitatea armeană. Ajuns la Alep, găsește adăpost în casa unui milos fabricant de săpun, fără vești despre ce li s-a întâmplat celor două fiice ale sale.
O secvență inacurată din punct de vedere istoric, dar de efect în povestea spusă de regizorul Fatih Akin, este cea în care Nazaret asistă la o proiecție a filmului Piciul, cu Chaplin. În realitate, faimosul film despre vagabondul care are grijă de un copil sărman a fost lansat abia în 1921 și n-avea cum să fie prezentat publicului armean la momentul respectiv. Acesta este elementul-cheie care declanșează căutarea celor două fiice, Nazaret trezindu-se din amorțeala provocată de ororile cărora le fusese martor și pornind într-o călătorie epică. Rămâne de văzut dacă această schimbare de direcție în poveste a fost cea mai bună alegere a regizorului (scenarist totodată) Akin.
Nazaret rămâne de altfel singurul personaj bine conturat al filmului. Ceilalți sunt doar apariții episodice; apar brusc și dispar la fel de repede, neavând timpul necesar pentru a se dezvolta ca personaje. Numele personajului principal are rezonanță biblică — Nazaret, fiind ales neîntâmplător. Minoritatea armeană are de suferit de pe urma credinței creștine (există chiar o secvență în care prizonierilor armeni li se oferă libertatea în schimbul convertirii la islam). Treptat, credința lui Nazaret va fi pusă la încercare, pe măsură ce loviturile vor cădea asupra lui una după alta.
Film istoric sau road movie?
Fatih Akin (culmea, regizor de origine turcă) pune pe masă ororile genocidului comis de otomani împotriva minorității armene (1915-1917), episod sângeros, a cărui realitate este negată chiar și astăzi de autoritățile turce. Deși prezentat ca „film istoric”, The Cut este mai degrabă un film care doar pornește de la evenimentele istorice menționate, acestea servindu-i ca pretext pentru lansarea odiseei lui Nazaret. Nu este un film despre genocidul armean, chiar dacă a fost lansat cu puțin înainte de comemorarea a 100 de ani de la declanșarea atrocităților împotriva minorității armene. Remarcabil este însă curajul unui regizor de origine turcă de a realiza un proiect cinematografic pe această temă sensibilă și controversată.
De la un punct încolo, The Cut devine un fel de road movie, Nazaret călătorind din Siria până în Cuba și apoi în Statele Unite (Florida, Dakota de Nord), în căutarea fiicelor sale. Drumul îl poartă prin deșert și pe mare. Tatăl disperat călătorește cu trenul și cu vaporul, muncește ca zilier pentru a avea de mâncare, îndură greutăți, iar disperarea îi sporește cu fiecare pas și cu fiecare loc unde i se spune: „Fiicele dvs. au fost aici, dar au plecat.” Oarecum, partea a doua a filmului are de suferit din pricina acestei treceri grăbite prin ani și continente, dat fiind că personajele și situațiile întâlnite de Nazaret rămân insuficient explorate.
Deși acțiunea filmului este plasată în lumea orientală, apoi în Cuba și abia spre final pe teritoriul american, dialogurile sunt în bună parte în limba engleză. Decizia lui Akin de a realiza filmul în engleză poate fi pusă, eventual, în seama faptului că, în condițiile în care filmul european nu se bucură de aceeași popularitate ca producțiile hollywoodiene, acesta a dorit să asigure filmului său o vizibilitate mai mare.
Spectatorii vor remarca cu siguranță cadrele panoramice, frumoase, rupte pe alocuri dintr-O mie și una de nopți, interioarele minuțios construite, coloana sonoră semnată de Alexander Hacke, costumele care redau aerul epocii, privirea umedă a lui Rahim, efortul de a spune, la urma urmei o poveste care trebuia spusă. Dincolo de anumite neajunsuri și slăbiciuni ale filmului, The Cut emoționează de-adevăratelea, impresionează și răscolește și te pune pe gânduri. Nu-l veți uita cu ușurință.
