Istoria este o poveste fascinantă, o succesiune de evenimente epocale, cutremurătoare și de efect. În orice parte ar înclina balanța, cu siguranță se nasc pasiuni printre observatorii ei, chiar și peste sute de ani. Pe lângă evenimentele reale ale trecutului, asupra cărora nu există îndoială, se naște ceea ce poartă numele de istorie contrafactuală.

Un domeniu destul de vast, aș spune, istoria contrafactuală pornește de la simpla întrebare: Ce-ar fi fost dacă un anume eveniment s-ar fi întâmplat într-un mod diferit? De multe ori, marile decizii au depins de gesturi mici. Mari evenimente s-au desprins, frecvent, din decizii neînsemnate. Lipsa lor – a unor gesturi mici, a unor decizii neînsemnate – sau un mic deranjament ori imbold ar fi putut produce efecte uluitoare, ar fi putut așeza cursul istoriei pe un traseu diferit. E cazul oare să mai vorbim despre efectul bătăilor din aripi ale unui fluture?

Pe lângă destul de numeroșii scriitori care au descoperit aici o mină de aur în ceea ce privește născocirea de povești, întrebările de tipul „ce ar fi fost dacă?” bântuie mințile unor veritabile autorități în domeniu. Păstrând în minte faptul că totul este, de fapt, un simplu exercițiu de imaginație, istoricii încearcă să imagineze lumi în care Imperiul Roman nu s-a prăbușit, George Washington n-a condus spre victorie armata americană sau Adolf Hitler a devenit conducătorul Europei.

În acest registru se înscrie și volumul editat de Robert Cowley, cu titlul Și dacă…? Cei mai faimoși istorici militari își imaginează ce s-ar fi putut întâmpla. Întrebarea este provocatoare, într-adevăr, iar faptul că persoanele care fac exercițiul acesta dețin un set adițional de informații, având felurite specializări, face periplul imaginativ chiar și mai interesant.

Cartea cuprinde 21 de subîmpărțiri mari, care iau în considerare câteva dintre momentele de turnură ale istoriei: Alexandru Macedon moare înainte de a-și întregi imperiul; Cortez este sacrificat de către azteci; Napoleon obține victoria finală; Războiul Rece intră în clocot – acestea sunt câteva exemple. Pe lângă acestea, apar câteva scurte narațiuni ce explorează subiecte din aceeași ramură istorică.

Pentru cei care s-ar simți puțin încurajați să dedice timp unui astfel de efort, e bine de menționat că limbajul nu este academic, fiind o carte de popularizare. Autorii se folosesc de ocazie pentru a reaminti câteva elemente esențiale ale narațiunii istorice reale, trecând cu rapiditate dincolo, în tărâmul analizei și al fanteziei istorice.

Stilul este antrenant, cele 21 de subiecte fiind tratate succint, fără a îngrămădi detalii împovărătoare, care să nu fie necesare pentru o cât mai lesne înțelegere a subiectului. Pasionații de istorie pot găsi plăcere în repetarea anumitor cunoștințe și în luarea în considerare a unor scenarii fictive, mai ales datorită autorității celor care își dau cu părerea în legătură cu subiectele în cauză. Cartea poate fi citită pe sărite, de oriunde ar vrea cititorul, fără a exista nevoia urmăririi vreunei cronologii.

Și dacă…? ne poate face recunoscători sau măcar curioși față de felul în care lumea arată astăzi. O simplă lovitură de sabie, mai bine țintită, un cuvânt rostit mai devreme (ori mai târziu), un pas așezat altfel... și ne-am fi găsit într-o cu totul altă lume.

Editura Humanitas a publicat o ediție în limba română a cărții, în 2008.