Unul din cele mai delicate subiecte, care face obiectul uneia din întrebările care marchează existența fiecărui om, fără excepție, este acela al suferinței, al durerii. Mulți oameni au încercat să explice acest flagel și multe cărți s-au scris pentru a oferi, dacă nu o soluție, măcar o alinare. De fapt, problema este prezentă doar în cazul în care susții existența unui Dumnezeu care a creat lumea. Dilema este următoarea: dacă Dumnezeu este bun, de ce permite existența durerii și a suferinței, chiar și printre persoanele care se declară ca fiind slujitori ai Săi? Problema este una reală, taie în carne vie și obligă mulți umeri să se ridice neputincioși, având în vedere că mintea umană este depășită în această situație.

Philip Yancey, un celebru autor creștin, încearcă și el să propună o nouă perspectivă asupra situației. În cartea sa devenită bestseller, Unde este Dumnezeu când sufăr?, creează un tablou a ce înseamnă suferința și cum ne afectează pe fiecare în parte.

Citind cartea, nu poți să nu o clasifici ca fiind o adevărată mini-enciclopedie, deoarece privește problema durerii din mai multe unghiuri și răspunde diverselor prejudecăți, presupuneri și propuneri. În centrul ei însă se află o problemă umană și personală. Claudia Claxton, o bună prietenă a lui Yancey, tocmai ce a fost diagnosticată cu o boală terminală și el o vizitează la spital. Văzând-o în condiția dezumanizată în care se afla și cunoscând-o dinainte, pe bună dreptate a fost nevoit să își pună și el întrebarea unde este Dumnezeu când cineva suferă?

Și de aici începe un periplu fascinant al lui Yancey în lumea durerii. Observăm împreună cu autorul că suntem înconjurați de durere, fiecare avem partea noastră și în lume sunt oameni pur și simplu dărâmați, ale căror vieți au fost schimbate de un accident nefericit. Ajungând pe terenul unei leprozerii de pe teritoriul Statelor Unite, vizitând cercuri de încurajare ale bolnavilor terminali sau luând interviuri unor oameni care au experimentat suferința într-un mod nemijlocit, Yancey ajunge la unele concluzii pe care apoi le împărtășește cu măiestria unui autor abil.

Cartea conține un ton pozitiv, încurajator și care încearcă să arate un lucru important: chiar dacă suferința pare a fi fără sens și lovește fără discriminare, spiritul uman sprijinit de Dumnezeu poate să fie înălțat și poate în același timp să fie un sprijin și pentru alții aflați în suferință sau chiar sănătoși.

Un alt aspect pe care autorul îl analizează este reacția lui Dumnezeu la această problemă. În mai multe locuri el explică felul în care Biblia ni-L prezintă pe Dumnezeu în fața suferinței: în primul rând în cazul lui Iov, prezentat pe larg în carte, mai târziu în persoana lui Isus, care a văzut și a experimentat suferința și, nu în ultimul rând, în biserica pe care El a instituit-o pe pământ. Yancey încearcă să responsabilizeze membrii bisericii pentru a înțelege misiunea de a face bine și de a-i încuraja pe cei care se află în suferință cu mai multă înțelepciune și empatie decât înainte.

În cele din urmă, mesajul cărții pare a fi într-un sincron de idei cu explicația oferită în episodul revelării directe a lui Dumnezeu înaintea lui Iov. Deși dreptul patriarh trece prin suferințe teribile, la final Dumnezeu nu se justifică, nu îi explică situația din perspectivă cosmică, ci face un singur lucru care pentru Iov este destul ca să fie împăcat: se prezintă pe Sine Însuși.

Dumnezeu este Dumnezeu și are putere peste lume și un plan care se desfășoară pentru binele oamenilor, în primul rând binele lor veșnic. Adresa lor ultimă nu va fi o alee într-un cimitir, ci o casă într-o cetate luminată, așa cum amintește Yancey în finalul cărții. Până atunci însă, când suferința va dispărea, trebuie să trăim cu ea și să facem în așa fel încât să o transformăm într-un catalizator al personalității noastre și inspirație pentru cei din jurul nostru.