Ferice de cei drepți. A Dry White Season

A Dry White Season (Un anotimp alb și uscat), cu Donald Sutherland în rolul principal, a fost lansat în 1989 – cu 5 ani înainte ca Nelson Mandela să devină primul președinte de culoare al Africii de Sud. În țara Capului Bunei Speranțe, la vremea aceea, politica de apartheid făcea încă victime numeroase în rândul populației de culoare, chiar și printre copii.

Bazat pe un roman de André P. Brink, filmul își aruncă spectatorii într-o lume dură, brutală, în care afrikanderii persecută populația de culoare, limitându-i drepturile, comportându-se abuziv și aplicând legea discreționar. În lumea aceasta, cândva prin anii ’70, „se trezește” la realitate Ben du Toit, un profesor care, ca mulți din lumea de dincoace de ecran, crede toate gogoșile ce îi sunt servite de guvern și autorități prin presă. Factorul declanșator al schimbării de perspectivă, pentru Ben, este o tragedie care lovește viața și familia lui Gordon, grădinarul său. Refuzând la început să creadă că societatea în care a trăit toată viața (Ben e deja bunic) poate fi profund nedreaptă, eroul se izbește atât de violent de realitatea de dincolo de zidurile confortabile ale propriei case, încât nu poate decât să reacționeze, să încerce să repare nedreptatea.

Fără să își dea seama prea bine încotro se îndreaptă, profesorul face pași curajoși într-o direcție pe care i-o impune conștiința de om corect, convins că legea trebuie respectată în egală măsură de toți. Acțiunile sale îi atrag însă dizgrația în ochii celor de aceeași culoare cu el și chiar și în ochii propriei familii, apropierea sa de populația de culoare fiind considerată nefirească, o trădare.

Ben du Toit de la începutul filmului nu mai este același cu Ben du Toit de la sfârșitul filmului. Cel de la început își călăuzește viața după principiul: „Lasă de la tine…, fă-te că nu vezi ori că nu s-a întâmplat… Oricum nu poți schimba prea multe.” Însă experiența care îi este hărăzită îl transformă radical. Nepăsarea nu este un drum, ci o fundătură, iar Ben decide că, în ciuda turnurii nefericite pe care a luat-o viața sa personală și profesională, nu poate tăcea.

Dacă ai avea de ales între propriul confort și binele familiei tale, cu condiția să închizi ochii față de răul care distruge destinele celor din jur, ce ai face? Dacă viața te-ar plasa într-o poziție privilegiată și tot ce ai avea de făcut pentru a te bucura mai departe de avantaje ar fi să susții un sistem politic corupt și nedrept, bazat pe forță, ai fi gata să îi întorci spatele semenului tău? Acestea sunt întrebările pe care filmul A Dry White Season le adresează spectatorilor.

Distribuția filmului e de excepție. Pe lângă Sutherland îi veți recunoaște pe Marlon Brando (căruia îi este cedată pentru câteva minute scena, ca avocat într-o luptă inegală și fără speranță cu sistemul), pe Susan Sarandon (o jurnalistă dispusă la orice sacrificiu pentru un pic de dreptate) și pe Jürgen Prochnow (ca întotdeauna, foarte credibil în roluri negative).

A Dry White Season este un film care te face să te simți inconfortabil, deoarece știi că povestea pe care o spune nu este ficțiune. Apartheidul s-a întâmpla aievea, așa cum se întâmplă multe nedreptăți chiar lângă tine. Vei vorbi de partea dreptății?