Petrecem foarte mulți ani în școală pentru a dobândi o educație academică, însă în tot acest timp primim foarte puțină educație financiară ori deloc. De ce o componentă importantă a vieții este tratată cu atâta superficialitate? Cine are interes să mențină nivelul de analfabetism financiar la cote ridicate? De ce astăzi e nevoie mai mult ca niciodată de o educație financiară reală? De ce bogații devin din ce în ce mai bogați, în timp ce clasa de mijloc ori săracii sărăcesc și mai mult? De ce oamenii care pun bani deoparte sunt perdanți?

La toate aceste întrebări și la multe altele foarte pertinente și actuale din domeniul financiar se aventurează să ne răspundă Robert Kiyosaki, în binecunoscutul său stil ireverențios. Cea mai nouă carte a sa apărută în traducere românească (Ce este educația financiară... de fapt? De ce bogații devin și mai bogați, Editura Curtea Veche, 2018) vine nu numai să pună la îndoială tot ceea ce am crezut despre bani până acum, ci să ne ofere și soluții, viziune și noi perspective.

Robert Kiyosaki este înainte de toate un personaj controversat. Aceasta mai ales pentru că nimeni nu-i cunoaște cu exactitate averea și modul în care a făcut-o. Se știe doar că a investit destul de serios în imobiliare începând cu anii ’60 și a avut, la fel ca majoritatea celor din generația Baby Boomers, șansa unei creșteri economice fără precedent atât a economiei SUA, cât și a celei mondiale. Dar poate că aspectele acestea sunt mai puțin importante decât ceea ce are de spus.

În 1997 a publicat în regim independent prima carte din istorie despre finanțele personale, Tată bogat, tată sărac. Acest manifest pentru importanța educației financiare a devenit instant un bestseller (peste 58 de milioane de copii vândute în întreaga lume) și a rămas pentru mai mult de șase ani în topul The New York Times. Douăzeci de ani mai târziu a publicat o continuare, o versiune avansată, cartea pe care o analizez în recenzia de față.

Deși Kiyosaki se consideră un scriitor lipsit de experiență în ale scrisului, modul în care reușește să se facă înțeles chiar și în chestiuni complexe din domeniul financiar e remarcabil. Cu un stil deja consacrat, care contrazice adesea gândirea convențională, autorul american ne vorbește într-un mod plin de pasiune despre lumea finanțelor și despre importanța educației financiare.

Ce este educația financiară... de fapt? conține 3 părți și 14 capitole și este într-o anume măsură și o replică solidă la o altă carte pe care am recenzat-o pentru acest blog, Gândirea milionarului american. Dacă ar fi să reiau, ar trebui să reconsider o parte dintre afirmațiile făcute atunci, în lumina celor descoperite în cartea lui Kiyosaki. În orice caz, cred că ambele cărți merită citite, deși oferă perspective diferite.

Kiyosaki atinge de regulă subiecte sensibile precum impozitele, taxele și datoriile (creditele) și analizează modul în care acestea continuă să-i îmbogățească pe bogați și să-i sărăcească pe cei din clasa de mijloc și pe săraci. Alte subiecte importante abordate sunt crizele financiare, ce este ori ce nu este educația financiară, analfabetismul financiar ori venitul fantomă. Un alt lucru foarte important e incursiunea sa fascinantă în istoria finanțelor. Pe lângă toate acestea, mai aduce în discuție și un nou mod de a preda finanțele pentru tineri, în așa fel încât acest domeniu să nu fie unul plicticos (dând ca exemplu modul în care poate un Porsche să te îmbogățească și mai mult).

Pentru cei cărora le-am trezit interesul pentru această carte, le recomand să citească mai întâi Tată bogat, tată sărac (apărută tot la Editura Curtea Veche cu mulți ani în urmă), pentru a se familiariza cu o serie de concepte pe care le utilizează Kiyosaki în toate cărțile sale. Sunt absolut convins că va fi o delectare să le parcurgeți și apoi să transpuneți în viața reală ceea ce ați învățat. Așteptați-vă la multă împotrivire pentru viziunea pe care o veți dobândi, mai ales din partea acelora care încă nu au o educație financiară.