Coșmarul îngerilor încătușați. Povestea Slujitoarei

Unele cărți au nevoie de timp pentru a se bucura de notorietate. Altele ating notorietatea datorită autorului (sau autoarei), al cărui renume este vehiculul ce trage după sine cartea. Sunt însă și cărți care ajung pe buzele oamenilor datorită subiectului și controverselor pe care le iscă. Cazul de față...

Povestea Slujitoarei, romanul distopic scris de faimoasa autoare canadiană Margaret Atwood, a apărut în anul 1985, purtând în paginile sale forța de atracție a mult mai titratului roman 1984 al lui George Orwell. Ambele cărți se înscriu în categoria romanelor distopice și au anumite trăsături comune.

Romanul lui Atwood urmărește povestea unei tinere pe nume Offred (pe scurt, „a lui Fred, aparținând lui Fred”) – cititorul va observa repede că eroinele poartă nume similare, precum Ofglen, acestea indicând statutul de proprietăți sau posesiuni pe care îl au femeile în societatea totalitară descrisă în carte, mai ales femeile ce pot da naștere unor copii.

Întreaga structură socială a Galaadului, statul în care se petrece acțiunea, se învârte în jurul acestor femei, Slujitoarele. Ele sunt cele care nasc urmași într-o societate lovită de infertilitate. Ele sunt proprietatea Comandanților, clica aflată la putere, și sunt mutate din loc în loc pentru a-și îndeplini atribuțiile.

Cartea explorează o perspectivă dublă: trecut-prezent. Offred, protagonista cărții, își reamintește viața de dinaintea instaurării unei teocrații feroce și, printre picăturile unei existențe banale și fericite, surprinde momentele care au precedat cel de-al Doilea Război Civil American și noua ordine instaurată pe ruinele Statelor Unite. Un detaliu important este că povestea este spusă la persoana întâi. Noi, cititorii, vedem totul prin ochii lui Offred.

Narațiunea este lentăîn bună măsură, fără a se avea în vedere un punct culminant sau un final (așteptat). Atwood nu ne conduce spre vreun moment apoteotic în care o rebeliune răstoarnă regimul totalitar, ci se mulțumește să tragă cortina, permițându-ne să ne imaginăm povestea. Firul narativ urmărește traiul banal, restrictiv, resimțit în noua ordine politico-socială.

Offred este personajul cel mai bine conturat, deși se poate spune că cititorul reușește să înțeleagă și resorturile Comandantului, ale soției lui sau ale Moirei, buna prietenă a eroinei principale. Povestea  rămâne totuși a ei, a Slujitoarei, fiind o poveste personală. Lupta ei este una de ordin interior. Privirea îi este îndreptată spre trecutul când avea o slujbă, bani și independență aproape totală, prin contrast cu prezentul în care e doar o rotiță dintr-un mare angrenaj al cărui singur rol este acela de a produce copii.

Poate că punctul vulnerabil al cărții, ținând cont că este un roman distopic, este nota de speranță care răzbate în final. Deși, dacă e să ne gândim, și Fahrenheit 451 are un final cât de cât optimist.

Cartea are și un substrat religios, dar mult mai puțin agresiv decât mi-am imaginat înainte de a citi cartea. Desigur, ideea principală are la origine vechile cutume din cartea Genezei sau Facerii, conform cărora un soț putea avea mai multe soții, scopul fiind obținerea de moștenitori (a se vedea istoria patriarhilor și a unor personaje precum Sara, Agar, Rahela, Lea etc.). Pe de altă parte, trebuie subliniat un fapt evident, chiar dacă unii mai uită din alte interese lucrul acesta: practicile acestea au fost prezente într-un spațiu larg al civilizațiilor orientale. Poligamia nu a fost o „invenție” biblică.

E necesară delimitarea clară între putere și religie. Fiii lui Iacov, cei care conduc Republica Galaad, nu sunt oameni religioși, ci doar se folosesc de argumentul biblic pentru a-și impune puterea restrictivă. De-a lungul cărții apar diverse biserici nord-americane (baptistă, romano-catolică și a quakerilor) care se opun exploatării femeilor în felul acesta și care luptă fățiș pentru a le elibera de sub pumnul de fier al galaadiților. Faptul poate naște o discuție despre felul în care religia poate fi instrumentalizată în scopuri personale sau pentru a le oferi libertate oamenilor.

Povestea Slujitoarei merită citită datorită problemelor pe care le ridică. Este o poveste a dorului, a visului de libertate și despre extremismul care poate frânge visuri și umili oameni. Într-un anumit sens, o poveste veche, mereu la un pas de a deveni realitate.

Romanul a fost publicat în limba română de Editura ART, traducerea fiind semnată de Diana Marin-Caea.

 

autentifică-te pentru a adăuga comentarii