Bridges și Glassman: „The Dude și maestrul zen”

Doi tipi, doi prieteni, doi budiști stau de vorbă despre viață și despre multe lucruri. Unul dintre ei este cunoscutul actor Jeff Bridges. Cartea e un dialog rupt din loc în loc de fotografii cu cei doi. Opiniile lor se împletesc, firește, cu detalii biografice. Citiți în continuare părerea lui Jeff despre consumul de carne și „consumul de oameni”.

Îmi vine în minte cartea lui Victor Frankl, Omul în căutarea sensului (Man’s Search for Meaning), în care autorul descrie viața sa în lagărele de concentrare. Confruntați cu o asemenea situație, unii oameni au devenit întruchiparea egoismului și nu s-au dat înapoi de la nimic pentru a supraviețui, dar Frankl a simțit că în aceste locuri a întâlnit și sfinți. Era într-o situație disperată, și a hotărât ca în această situație să continue să fie el însuși. Cartea asta a avut o mare influență asupra mea.

Evoluăm ca urmare a celor mai îngrozitoare experiențe. E trist că uneori aceste experiențe trebuie învățate iar și iar. E ca și când am avea nevoie de lucruri groaznice ca să primim un impuls. După Holocaust, am promis că nu vom mai permite să se întâmple așa ceva niciodată. Dacă putem învăța măcar puțin din asta, înseamnă că avem ceva bun în noi. Însă, Doamne, dacă privim în istorie, putem spune că pricepem al naibii de greu.

Am făcut de curând un film, R.I.P.D., în care e o scenă care se petrece într-o cameră frigorifică. Eram înconjurați de vite tăiate în jumătate, de carcase atârnând în cârlige. Sincer, nu mă deranja prea tare. Mă gândeam: Ca să vezi, toată ziua am stat aici și parcă nu miroase așa de rău. Însă, când am ajuns acasă, am primit un e-mail de la un tip care voia să apar într-un documentar numit Unity, în care era vorba despre cât de important e să fii vegetarian. Și mi-a dat și-un citat din Tolstoi: „Câtă vreme vom avea abatoare, vor fi și câmpuri de luptă.” Asta mi-a sunat ca un adevăr, pentru că lipsa de respect pe care o arătăm animalelor o arătăm și oamenilor pe care îi defăimăm și-i numim dușmani. E același tip de conștiință sau, mai degrabă, de lipsă de conștiință.

Mi-a plăcut ce-a zis tipul, dar am simțit că participarea mea la proiectul lui ar fi o ipocrizie, pentru că eu mănânc carne de când mă știu. Mi-a plăcut întotdeauna o friptură ca lumea, știi? Îmi place în sânge, dă-mi-o așa, dar fără coarne. E o bucată de carne, nimic mai mult. Orice ființă are dreptul să se hrănească pentru a supraviețui, dar există moduri diferite de a o face. Amerindienii obișnuiau să vâneze și să mănânce bizoni, dar o făceau în cadrul unui ritual prin care își manifestau respectul și recunoștința față de bizonul ce-și dăduse viața pentru a-i hrăni. Nu cum facem noi. Când vezi ce facem și cum ne purtăm cu animalele… E total lipsit de omenie. Problema e că nici nu vrem să știm cum ne purtăm; e uimitor cum refuzăm să acceptăm realitatea. Aceeași problemă apare și în felul în care ne purtăm cu oamenii, în care ne purtăm unii cu alții.

 

(Fragment din Jeff Bridges și Bernie Glassman, The Dude și maestrul zen, Humanitas, 2014, pp. 149, 150)

Imagine: Hendrik PotuylCasnică, în curtea interioară, curățând pește

 

autentifică-te pentru a adăuga comentarii