Poet, dramaturg, filosof, romancier, traducător, academician – Lucian Blaga nu are nevoie de o introducere. E unul dintre numele mari ale culturii române. Citiți în continuare câteva dintre aforismele sale.

Autobiografie: O viață întreagă am căutat să ridic șesurile la nivelul podișurilor getice, să limpezesc elementul mâlos al râurilor până la puritatea izvoarelor, să ridic faptul divers până la înălțimea mitului, să încoronez empiria cu nimbul unei metafizici, să dezbrac până la Idee orice ființă, să transform oxigenul viciat al orașelor în ozon de pădure și de plaiuri.

*

„Trai pe plai, trai în rai.” Iată rimele fundamentale ale existenții și istoriei românești!

*

E de mirat că într-o epocă precum e a noastră, în care se exaltă performanțele cât privește siguranța și precizia, lunaticii care umblă pe case încă nu și-au transformat îndeletnicirea în sport.

*

Tâmplarul crede că diamantul, pentru a sclipi, trebuie dat la rândea.

*

O nicovală dobândește cu timpul tăria tuturor ciocanelor care au bătut-o.

*

Teologii spun „miracol” unde dialectica zice „salt calitativ”. Nici unul din acești termeni nu contribuie însă mai mult decât celălalt la înlăturarea „neînțelesului”.

*

Logica nu este deloc lirică. Sofismul oferă însă uneori Logicei această șansă.

            Sofismul mai are însă și alte calități. Câteodată el ajută Logica să iasă din tautologie.

*

Există oameni de înaltă calitate etică, care își repartizează energia morală după importanța domeniilor în care ei făptuiesc. Această elasticitate a conștiinței morale este de preferat rigidității.

*

Scrisul lui Tudor Arghezi este un labirint al cuvântului, nu o arhitectură de substanțe.

*

Observația de care ar trebui să țină seama cei ce cultivă arta actoricească și a dicțiunii. Oamenii spiritului vorbesc din gât și din cavitatea craniană, oamenii sufletului vorbesc cu tot corpul.

*

Pedeapsa cu moartea este totdeauna o crimă din rațiuni de stat.

 

(Fragment din Lucian Blaga, Aforisme, text stabilit și îngrijit de Monica Manu, Humanitas, 2008, pp. 161, 162)

Imagine: Jozef Israels – Copiii mării