Există în rândul editurilor românești una aparte. Editura Lucius Annaeus Seneca. Este aparte din mai multe puncte de vedere: poartă numele unui celebru gânditor antic, publică textele scrise de acest mare filosof și scoate cărți în condiții foarte-foarte bune (hârtie de calitate, ilustrații realizate de artiști, ținută care să educe publicul).

Cartea pe care vi-o recomand din oferta Editurii Seneca este intitulată Alt timp nu am, volum ce include două texte aparținându-i celebrului filosof: Despre scurtimea vieții și Despre viața fericită. Titlurile celor două texte spun suficient despre subiectele abordate. Capitolele sunt destul de scurte, astfel încât citirea cărții să se facă lesne de-a lungul mai multor zile, poate chiar săptămâni. Pentru o perioadă, Alt timp nu am poate fi cartea voastră de noptieră. Textele lui Seneca sunt genul de texte la care puteți reveni iar și iar, deoarece este nevoie ca acestea să fie răsucite pe toate părțile și frământate în copaia minții pentru a vă alege cu ceva miez din ele. Altminteri, o citire grăbită implică riscul de a nu avea o perspectivă de ansamblu și de a rămâne la simplul fapt de a sublinia doar „citate inspiratoare”.

Evident, primul text ne vorbește despre viață, timp și moarte, despre nevoia de a le observa ca realități și de a găsi căile cele mai potrivite pentru a ne folosi de ele. Una dintre primele și principalele probleme semnalate de Seneca este aceea că nu prețuim timpul pe care îl avem, risipindu-l ca și cum ar fi inepuizabil. Foarte zgârciți când vine vorba despre resurse atât de efemere precum banii, oamenii sunt extrem de generoși când dau din timpul lor, ca și cum ar urma să-l primească înapoi. Viața ne este dată pentru a învăța să trăim și să murim, spune filosoful. Din păcate, mai toți alunecăm în capcana nemulțumirilor cu privire la prezent, sperând că viitorul ne va aduce ceva mai bun. Deși în căutarea tihnei, ființa umană acționează în sens opus, amânând la nesfârșit momentul opririi dintr-o alergare după lucruri efemere. Și-apoi, când este deja prea târziu, oamenii ajung să își dea seama că au trudit pentru o lespede rece de mormânt.

Al doilea text, cel despre fericire, pornește de la premisa că, deși toți oamenii doresc să fie fericiți, când trebuie să spună ce anume i-ar face fericiți, lucrurile intră în ceață. Seneca trece în revistă diverse căi și lucruri care, cred oamenii, ar putea aduce fericirea, arătându-le cititorilor că multe dintre acestea sunt echivalente tocmai cu ratarea țintei. Există o conexiune între plăcere și fericire? Iată o altă întrebare la care filosoful caută răspuns. Surprinzător, poate, pentru unii dintre cititorii de astăzi, mult prea convinși că fericirea stă în împlinirea ambițiilor personale și că atingerea acestora scuză mijloacele folosite, Seneca infirmă astfel de concepții, propunând o viziune stoică, potrivit căreia fericirea are de-a face cu acceptarea a ceea ce viața ne-a oferit.

Binefaceri, bani, faimă, mâncare și băutură, virtuți – nimic nu scapă ochiului vigilent al filosofului pornit să caute răspunsul la una dintre întrebările esențiale oricărei vieți: Ce ne face fericiți?

Mi s-a părut remarcabil că multe dintre gândurile lui Seneca și dintre perspectivele sale asupra scurtei noastre treceri prin lume ni se potrivesc (sau ni s-ar potrivi dacă am ține cont de ele). Asta arată că, în esență, ființa umană rămâne neschimbată – aceleași temeri, aceleași frământări, aceleași dorințe, aceleași visuri –, indiferent de epoca istorică în care i s-a dat să trăiască. Chiar dacă unele dintre exemplele date de autor au în vedere oameni și evenimente din timpul său, învățătura pe care el o ridică deasupra exemplelor poate fi utilă oricărui cititor, indiferent în ce colț ori la ce capăt al istoriei s-ar situa.

Citim în introducerea cărții că aceasta „este un fel de Time management care te îndeamnă să nu uiți că Tu ești beneficiarul final al vieții și al timpului tău” (p. 9).

Cartea face parte din colecția „În DOI”. Traducerea din limba latină a fost făcută de Ioana Costa, Vichi-Eugenia Dumitru și Ștefania Ferchedău.

Volumul merită citit deoarece ne ajută să ne familiarizăm cu gândirea lui Seneca, să gustăm un pic din ideile anticilor și să descoperim cum au încercat să înțeleagă rostul existenței oamenii care au trăit cu mii de ani în urmă. Alt timp nu am este o provocare la meditație, cu scopul precis de a transforma puținii ani ai vieții noastre pământești într-un timp care să ne îmbogățească sufletește și să aibă un rost precis. Căci, dacă ratăm această provocare, am putea aluneca sub incidența zicerii lui Seneca: „Dacă lipsește ținta, viața e o rătăcire.”

Apreciez editorul pentru că a introdus în volum și un „Cuvânt după”, care include câteva date biografice ale autorului, o serie de note explicative pentru ambele scrieri, un indice de nume și informații generale despre principalele curente filosofice din timpul lui Seneca.

La aceeași editură găsiți și alte volume cu texte de Seneca: Liniște, vă rog…; M-ai întrebat de ce; Rămâi cu bine; Despre mânie; Binele tău e al meu.