Concert pentru vioară, cu munte și orchestră, asta este filmul documentar Mountain (2017), un eseu vizual despre vârfuri care despică norii, răsărituri superbe și apusuri nostalgice, despre încrâncenata luptă a neînsemnatului Adam cu muntele din care a fost luat.
Regizoarea australiană Jennifer Peedom mângâie munții în Mountain cu ușurința cu care un copil își mângâie cățelușul de pluș, mângâierea fiind acompaniată de muzica interpretată de Australian Chamber Orchestra (o combinație de clasic și contemporan), iar rezultatul obținut este cu adevărat uimitor – îți taie respirația – și fermecător. S-ar zice că, asemenea unui vultur, camera de filmat se ridică peste munți pentru ca apoi, într-un picaj amețitor, să se arunce în gol, lăsându-i și spectatorului tot un gol, dar în stomac.
Prezentându-ne pe scurt istoria relației omului cu muntele, documentarul ne arată progresele înregistrate în relație. De unde cu secole în urmă, oamenii se temeau să urce spre piscurile înzăpezite, folclorul și legendele vorbind despre zeii sau monștrii care își aveau lăcașul sau locașul acolo, odată cu anii au venit primele ascensiuni spre vârfurile misterioase, primele explorări temerare, primele victorii ale omului, pentru ca, în zilele noastre, muntele să fie o „destinație de weekend”, o pârtie bătătorită de schiurile a mii de turiști, locul unde poți urca lejer cu mașina 4x4, rămânând totodată și o provocare pentru cei dependenți de adrenalină și pentru practicanții de sporturi extreme. „Aventura a luat locul reverenței,” iar „fascinația noastră [pentru munte] a devenit o obsesie.”
Camera de filmat insistă asupra celor care, asumându-și riscuri enorme, se luptă cu muntele, cu piatra dură, cu stânca ascuțită, cu zăpada în strat gros, cu gerul năprasnic pentru a înfrânge adversarul de temut, mortal. La ei se referă în primul rând mottoul de la începutul filmului: „Cei care dansează sunt considerați nebuni de cei care nu pot auzi muzica.” Pentru mulți, aventura pe munte este nebunie curată. Cățărătorii, filmați de departe, par mici insecte lipite de zidul abrupt al muntelui, într-o confruntare pe cât de nebunească, pe atât de eroică. Vârfurile înzăpezite, înconjurate de gulere de omăt spulberat de curenții de aer, par ținte de neatins. Muntele atrage prin mister și prin aerul de pericol pe care îl degajă, dar și prin răsplata incomensurabilă pe care le-o promite celor care vor merge până la capăt, adică până acolo unde, într-un singur punct, pământul pare să atingă cerul.
Filmul include vechi înregistrări, în alb-negru, cu unii dintre temerarii care s-au avântat pe munte în zorii ascensiunilor montane. Este vorba despre scurte fragmente din The Epic of Everest, filmul din 1924, realizat de căpitanul John Noel.
Peedom, care a scris scenariul (împreună cu scriitorul Robert Macfarlane; de fapt, a preluat fragmente din cartea acestuia Mountains of the Mind) și a regizat filmul, nu este la primul documentar dedicat munților. Filmografia ei include și Miracle on Everest (2008) și Sherpa (2015). Mountain beneficiază și de vocea inconfundabilă a actorului Willem Dafoe, premiat zilele trecute, la Berlin, cu Ursul de Aur pentru întreaga carieră. Filmările au fost realizate în multe țări și pe diverse continente (Africa de Sud, Antarctica, Argentina, Australia, Austria, Bolivia, Canada, Chile, Elveția, Franța, Groenlanda, India, Islanda, Italia, Nepal, Noua Zeelandă, Pakistan, Papua Noua Guinee, Scoția, SUA, Tibet) așa că spectatorii se pot aștepta la o diversitate bogată și antrenantă pentru ochi.
Mountain le oferă spectatorilor 74 de minute de aventură trăită cu ochii și simțită cu inima. Munții, ne spune Dafoe, „ne provoacă aroganța, ne redau uimirea”. „Mai mult ca niciodată avem nevoie de sălbăticia lor.”
